Dintre atâtea bogăţii pe care le-am avut, în zilele noastre ne-a mai rămas atitudinea. Dreptul de a ne expune punctul de vedere într-o problemă sau alta ne permite să ne mai refulăm, să ne descongestionăm nervii mai ales în cazul în care constatăm anumite deficienţe existente în societatea în care trăim. Până la urmă atitudinea este şi un fel de terapie psihologică, pentru că ne permite, în anumite momente, să spunem ce avem pe suflet, să ne revoltăm sau să oferim soluţii gratuite pentru a rezolva o problemă sau alta din viaţa noastră.
Din nefericire, nu toate atitudinile noastre sunt de bun augur deoarece ele nu reuşesc să surprindă prea bine anumite fenomene, tendinţe sau hotărâri legislative. Pentru a lua atitudini pertinente, în spatele acestora trebuie să existe multe cunoştinţe de specialitate, care în permanenţă trebuie să fie reactualizate cu altele noi, bine documentate. Altfel, atitudinile noastre pot cădea în dizgraţie, conform zicalei: “ Toată lumea se pricepe la fotbal şi agricultură !”
Limbile se dezleagă, de multe ori, la câte-o petrecere, la o agapă sau la o partidă de cărţi, după ce “prietenii” mai consumă câte-un pahar de tărie. Ca o cascadă curg atitudinile în mediul petrecăreţilor. Fiecare este mai deştept decât celălalt şi de multe ori punctele de vedere se bat “ca berbecii cap în cap”. Mai intervine câte-un “moderator” onorific, care reuşeşte să tempereze spiritele încinse de culorile curcubeului.
Nu întotdeauna sunt agreate atitudinile false, care răsar din gură “ ca ciupercile după ploaie “. Liderii de opinie din popor, care nu sunt chiar atât de bine pregătiţi, pot să inducă o percepţie falsă, despre o problemă sau o personalitate, prin punctele de vedere pe care le propagă prin cartierele oraşului sau pe uliţele satului. De obicei, nu prea sunt persoane curajoase şi bine pregătite în mediile respective, care să riposteze în faţa atitudinilor false sau contrafăcute. Vorbele se răspândesc prin comunităţile respective, iar unii le repetă ca nişte papagali: fără să le proceseze, să le analizeze, să le compare, pentru a constata dacă acestea sunt false sau adevărate. Eticheta dată acestor localnici inconştienţi este: “ Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie ! “
Mai avem de-a face în viaţa noastră de zi cu zi cu atitudinile răutăcioase. Acestea sunt aruncate ca nişte suliţe asupra unor oameni nevinovaţi, care “n-au nici în clin, nici în mânecă”, de multe ori, cu informaţiile dezvoltate în punctele de vedere false. E greu să ripostezi, pentru că reacţiile năbădăioşilor “revoluţionari” sunt imprevizibile. Atitudinile constructive sunt de multe ori confundate cu atitudinile răutăcioase, mai ales dacă acestea nu sunt transmise într-un limbaj comun, cu multe exemple, “să-nţăleagă tăt omu’ “ de pretutindeni.
Dumitru Ţimerman