Justiţia a început să funcţioneze ! N-am spus independent, dar a început să funcţioneze. E meritul lui Băsescu. E singurul lui merit. Şi nu neapărat unul onorabil. Până la regimul lui, justiţia a fost dependentă de toate partidele politice aflate la putere, adică de fiecare şef sau şefuleţ din aceste partide. Adică n-a putut să condamne pe nimeni, fiindcă fiecare şi-a găsit pe cineva, o pilă, o proptea, care era în măsură să intervină în favoarea lui, adică împotriva independenţei actului de justiţie. Băsescu a înţeles că aşa nu se mai poate:“dublă comandă”(vorba lui), triplă sau chiar mai rău. A înţeles unde sunt pârghiile prin care îşi va putea exercita discreţionar puterea, chiar dacă nu i-ar permite Constituţia. A înţeles repede şi că această lege fundamentală a noastră este o adevărată “armă-cacealma”, fiecare interpretând-o cum îl taie capul. Altfel spus, să se joace cu ea “cum vrea muşchii lui”. Şi s-a tot jucat. Şi-a pregătit mai întâi terenul…de joc. Profitând de poziţia şi de prerogativele prezidenţiale, şi-a numit oamenii loiali şi îndatoraţi, deci manipulabili – era să zic şantajabili – în poziţiile cheie de: procuror general, avocat al poporului, preşedinte al Curţii Constituţionale, şefi ai serviciilor de informaţii, şi-a “repartizat” câteva case, şi-a “profesionalizat” fata mai mare, s-a ajuns latifundiar pe gratis, i-a îndeplinit visul ambiţios al fetei cele mici (o ştiţi, cea plină de “succesuri”), alegând-o europarlamentar, şi-a albit dosarele ce i-au fost întocmite şi altele. Asta a fost politica internă.
Pe plan extern s-a “pus bine” cu americanii, erijându-se într-un fanatic duşman al Rusiei şi mare fan al NATO. În Europa s-a afiliat cu trup şi suflet celor de la putere, adică Partidului Popular din Uniunea Europeană reuşind chiar să-i convertească şi pe alţii la această doctrină(recte, Partidul liberal). I-a asigurat fetei mai mari venituri uriaşe de notar (tot cu ajutorul ruşilor). Şi astfel, pe acest teren bine nivelat, şi-a putut realiza toate, sau aproape toate ambiţiile sale de putere şi avere.
Cât despre partea sentimentală, ce să mai vorbim…Preferatei, pupilei blonde de la primărie, apoi de la minister şi în cele din urmă de la Cotroceni (pentru a se obişnui cu locul) i-a făcut de toate cele necesare: avere prin partaj, moşie, apropiată de a sa (în eventualitatea că…), partid, pentru orice eventualitate, candidatură la prezidenţiale şi câte altele i-o mai fi făcut. Să le fie de bine ! Şi le este.
Şi astea toate mai ales cu ajutorul justiţiei… aproape independente. Dacă-i va reuşi şi obiectivul final: să-şi aleagă preferata preşedinte, înlăturându-i contracandidaţii, tot cu ajutorul justiţiei – fiindcă tot suferim de scenarită şi ne plac telenovelele – permiteţi-mi a vă spune o mică poveste. Blonda ajunge preşedinte, Băsescu divorţează şi-o cere de nevastă, dar, surpriză: este refuzat pentru un cavaler mai tânăr (mă gândesc la Turcescu – cântăreţul acoperit), Băsescu, cel fără de imunitate, este arestat şi condamnat la nu mai ştiu câţi ani cu executare, iar graţierea, desigur, îi este refuzată. Şi atunci justiţia a devenit cu adevărat independentă !
Şi-am încălecat pe-o şa, dar dacă s-o întâmpla ?! Sperăm că totuşi nu se va întâmpla aşa şi vom scăpa de gaşca aceasta!
Titus Doboş