De-a lungul vieţii noastre ne urmăresc, uneori ca nişte hiene, tot felul de dileme. Stăm la răscrucile vieţii, în anumite momente, şi nu ştim pe care drum să mergem, ne încruntăm, analizăm şi într-un final alegem o cale după îndelungate incertitudini. De multe ori, apelăm la un prieten, o rudenie sau un specialist, care să ne ofere argumente în plus şi dacă se poate să ne indice şi drumul cel bun. Dacă ne pierdem răbdarea şi cumpătarea s-ar putea să luăm o decizie greşită, iar regretele sunt extrem de dureroase.
Dilemele le întâlnim în foarte multe situaţii din viaţa noastră: în dragoste, din punct de vedere profesional, politic, economic, social etc. Rezolvarea cu succes a unei dileme aduce după sine aprecieri din partea celor din anturajul nostru, iar dacă vom avea parte de insucces vom primi reproşuri cu nemiluita. De multe ori, trebuie să luăm decizii ad-hoc. Telefonul mobil, internetul se transformă, în aceste situaţii, în colaci de salvare pe lângă alte surse de documentare şi experienţe de viaţă.
În spatele situaţiilor provocate de dileme se află cele două coordonate esenţiale: interesul rău intenţionat şi adevărul. Dacă ar trebui să vorbim despre interes, în cazul unei dileme, acesta poate să provină de la noi sau să fie comandat. Pe de altă parte, noi ştim că interesul ne plasează în zona minciunii, a făţărniciei şi a laşităţii. Interesul personal sau comandat ne transformă în instrumente prin intermediul cărora trebuie să acţionăm împotriva voinţei noastre. Ne consolăm cu acele cuvinte celebre: „ Ce să-i faci ! Aşa e viaţa !”. Adevărul însă nu ne dă pace. Nu ne lasă, ne urmăreşte zi şi noapte alimentat de procese de conştiinţă din cele mai dure. Nu-i mai puţin adevărat faptul că există semeni de-ai noştri care nu prea se sinchisesc de procesele de conştiinţă. Devin imuni, crânceni, “trec peste cadavre ”- cum se spune – şi îşi construiesc „fericirea” pe mormântul altora.
O altă componentă a dilemei este adevărul. Acesta „iese la suprafaţă” mai devreme sau mai târziu. Dacă ai luat-o pe calea interesului rău intenţionat, indiferent de ce factură este acesta, adevărul va străluci într-o zi, iar edificiul construit din minciună şi victime nevinovate se va nărui ca un castel de nisip. Stăm la răscrucea unor momente din viaţa noastră şi nu ştim pe ce drum să mergem. “ Drumul drept e drumul cel bun !” Dacă stai în faţa conştiinţei tale şi analizezi detaşat o dilemă, oricare ar fi aceasta, prin prisma virtuţilor morale creştine, nu se poate să dai greş ! Da, vor spune unii, le ştim noi pe astea, le-am auzit de-atâtea ori la biserică, la şcoală, la facultate sau în alte împrejurări. Este adevărat, le-am auzit, dar nu le-am aplicat în viaţa noastră de zi cu zi sau, mai cu seamă, în cazul dilemelor.
Dilemele pot fi înţelese şi ca nişte teste ale existenţei noastre pământene. Le rezolvăm pentru un interes rău intenţionat, comandat sau lăsăm personalitatea noastră să strălucească în momentul în care am luat o decizie în mod detaşat: cinstită, dreaptă, reală şi folositoare ţării, familiei sau comunităţii în care trăim, nu pentru o zi ci pentru o viaţă întreagă. Mai poţi oare să te uiţi în ochii dreptăţii, dacă te-ai îmbrăcat în haina duplicităţii şi a interesului rău intenţionat? De ce să nu fim noi înşine, cinstiţi, corecţi, principiali şi incoruptibili? Auzim din ce în ce mai mult expresiile: „ Eu dorm seara liniştit cu capul pe pernă!” pentru că : “ Decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa !”
Dumitru Ţimerman