A rânduit Măritul ca pe aceste meleaguri dăruite cu de toate, în scurgerea nesfârşitului timp, la cumpăna unor neguroase şi înşelătoare vremi să muncească un medic-om pneumolog, ce duce sămânţa veşniciei omului puternic, care prin faptele ce le face pentru semeni, va rămâne în inimile şi conştiinţa noastră. Am cunoscut un astfel de model, un medic, ca o troiţă cu candele mereu arzânde. Este vorba de medicul primar dr. Ioan Sergiu Dănuţ, care coordonează Spitalul de Pnemoftiziologie din Satu Mare ( fostul Spital TBC). Am auzit vorbindu-se despre acest medic, despre omul de la care învăţăm că doar prin muncă şi voinţă, prin cinstea şi adevărul pe care le punem în toate câte le facem, prin pricepere şi răbdare, dar şi prin fermitate când trebuie. Prin tot ceea ce face acest medic, se înalţă şi se înnobilează caracterul acestuia, dându-i puterea şi respectul care i se cuvine din partea celor mulţi.
Pământul acesta al zonei noastre ne-a dăruit un astfel de om, un veghetor asupra sănătăţii, s-o apere, s-o ocrotească, pentru ca oamenii să răzbească mai uşor pe cărarea trecătoarei vieţi. Aici, la noi, este nevoie de dr. Sergiu, pentru a pune pumnul în pieptul furtunii. Eu, nimicul acestei lumi, îndrăznesc a spune că trebuiesc şi cuvinte de mulţumire unui astfel de om, doctor, profesionist, bun la suflet, răbdător, aplecat la necazurile omului, drept, cinstit, neîntinat în faţa propriei conştiinţe, simţitor la durerile pacienţilor. Pe toţi îi consideră prieteni şi sare rapid în ajutorul acestora. Acest medic s-a născut pe o preafrumoasă gură de rai, la poale de munte cu mănăstire, acolo unde veşnicia şi-a făcut cuibar de nemurire. Poate din curăţenia şi sfinţenia locului i-au venit mai apoi toate cele bune, drepte, adevărate şi de trebuinţă pentru viaţa unui om, pe care le-a purtat cu sine în cinste peste tot pe unde a umblat, ţinându-le ca moaşte sfinte în lada de zestre a sufletului său. De aceea are atâta putere, dragoste de om şi profesie şi nădejdea că nimic din zbaterea sa nu va fi fost în zadar. Tot ce a făcut şi face va fi înspre folosul nostru, al tuturor. De aici, sunt sigur, se conduce după principiul: Nimic pentgru sine, totul pentru noi cei mulţi şi nevolnici. Acesta este crezul dr. Ioan Sergiu Dănuţ, un om neobişnuit, valoros, tot mai rar întâlnit astăzi printre noi.
Orice pacient, trecut prin tratamentul impus de acest medic, are cuvinte de mulţumire, de respect şi de îmbrăţişare cu toate braţele sincerităţii şi, de ce nu, a unei prietenii ce se dezvoltă din suferinţă plină de optimism. Spunea N. Stănescu: “A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”. Aş îndrăzni să-i cer acestui minunat medic să mă considere prietenul lui, copleşit de înalta şi dulce povară de a se face, şi de a trebui să fie, mai util ca un înger! La noi, la români, este o vorbă din bătrâni: “A fi Om e lucru mare, a fi domn e întâmplare”, şi tot din bătrâni se spune “Omul sfinţeşte locul!”. Da, aşa este acolo, la Spitalul pe care-l conduce dr. Sergiu, aşa este acest Om, care de fiecare dată, demonstrează că are un colectiv de profesionişti, domnind acolo ordinea, curăţenia şi bunul simţ. Din discuţiile cu acest medic, am constatat că iubeşte copiii, că se bucură de fiecare amănunt în buna creştere a fetiţei, pe care o adoră şi i se dăruieşte. I se potrivesc versurile prin care susţin că prima mare minune a lumii este copilul: “A opta minune a lumii/ Ştim, s-a născut cea dintâi./ Înainte de Templu, de Grădini Suspendate, de toate/ S-a născut copilul/ Aşa-i că nu-ş şapte?/ Să sune trâmbiţele omenirii, / S-audă şi negru şi alb şi galben, / Că legea cea mai firească a firii, / E dragostea pentru marea minune a lumii!/
Interesant, de la acest medic, nu poţi pleca nelămurit şi convins de tot ceea ce trebuie să respecţi pentru binele tău! Cu câtă seriozitate, şi, totuşi, cu câtă căldură sufletească îşi destăinuie cunoştinţele ştiinţifice şi dăruirea sufletească spre binele tău! De admirat! Îţi transmite atâta încredere, dar şi certitudine că te vei vindeca! Şi aşa şi este! Tocmai de aceea, pentru a-l mai avea mulţi ani de aici înainte ca veghetor al nostru pe mincinoasa şi înşelătoarea cărare a vieţii, îl rugăm, toţi pacienţii lui şi nu numai, pe Măritul să-l ţină în grija Lui pentru mulţi ani fericiţi alături de frumoasa sa familie şi de minunatul colectiv al spitalului nostru!
Oricum, nesomnul acestui paznic al sănătăţii noastre, stă la poarta cetăţii de sănătate a sătmărenilor, va fi preţuit mereu în viitorime! Chipul acestei personalităţi de sănătate este cel imprimat în conştiinţele noastre prin drumul său curat spre adevăr şi frumos. (Regret şi nu-i sufăr pe cei care nu apreciază munca unui medic!).
Teodor Curpaş