More


    VIOREL PAŞCA ŞI BISERICA „SF ANDREI” LA VECERNIILE MEMORIEI

    =

    Atunci când Viorel Paşca simte nevoia implicării, verbul lui devine puţin tăios, puţin necruţător şi uneori o revoltă bipolarizată.
    E o revoltă faţă de lumea exterioară, dar şi o luptă a sinelui cu sinele. El nu doreşte o „schimbare de macaz”, ci o extensie a viziunii sale preoţeşti, o nouă proiecţie a omului din jur, o detaşare de o anume degradare în care ne complacem mai toţi trăitorii din această ţară, binecuvântată de Dumnezeu.

    Pentru mine, omul care pretinde că-l cunoaşte bine pe părintele Viorel Paşca, acesta rămâne un preot adevărat, cu puţină esenţă lirică, un om al confesiunii netrucate, cu gânduri elaborate minuţios, cu tentaţii profund umane, conturând o viziune proprie a sentimentelor, adică rămâne un preot al devenirii întru fiinţă.

    Nu este melancolic şi nici nostalgic, ci eu îl inscriu în harta sigură a valorilor acestor meleaguri, unde nu este deloc uşor să ocupi un loc distinctiv. Aş spune că preotul Viorel Paşca a parcurs un traseu preoţesc destul de binecunoscut tocmai prin personalitatea sa, a omului harnic şi pretenţios cu sine. De aici pretenţii ale sale faţă de familie, de rude, de prieteni şi de credincioşi. La el s-a văzut de-a lungul anilor în care a slujit credinţa ortodoxă, o coerenţă în a sluji în faţa Sfântului Altar, împreună cu masa de credincioşi pe care i-a „păstorit” cu atâta credinţă. La el se potrivesc cuvintele marelui Shakespeare, acest Dumnezeu al teatrului, cum l-a numit Tolstoi: „Munca pe care o îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei”. Cred că de aceea Viorel Paşca trăieşte şi acum exact cum era în anii tinereţii în care s-a afirmat ca un foarte bine pregătit preot. Şi anii au demonstrat acest lucru, el reuşind primul din municipiu să ridice o biserică demnă de prezentul ce-l trăim, o biserică ce invită pe orice om care intră în municipiu să se simtă ca „în casa lui Iisus”, într-un oraş primitor, cu oameni destoinici, buni creştini şi de o ospitalitate neîntâlnită. Acesta este Viorel Paşca, preotul cunoscut în municipiu, în judeţ şi nu numai. Cred că şi în tagma preoţilor există păreri deosebite despre vremurile ce le trăim. Cred că şi între ei a apărut un virus numit răutate, ură, invidie, egoism, dar tot ei au menirea de a lupta împotriva acestui virus şi de a aduce vindecarea, adică unitatea ortodocşilor, liniştea şi pacea de care avem nevoie.

    Viorel Paşca este preotul care n-a încetat să militeze pentru această cauză a înţelepciunii, fiind angajat în frontul păcii şi înţelegerii între oameni. Credincioşii din Curtuiuş au învăţat abecedarul credinţei şi sunt mereu în jurul preotului lor pe care-l adoră, îl iubesc, acolo existând o iubire reciprocă. Sunt admirabile predicile ţinute în faţa altarului, pe care preotul V. Paşca le rosteşte în fiecare duminică. Nu întâmplător, acestei binecuvântate biserici i-a dat numele ocrotitorului municipiului nostru, cel care ocroteşte întreaga Românie. Sfântul Andrei este, de fapt, şi tematica unei reuşite cărţi scrise de PS Iustin, ea fiind o completare a tezei de doctorat a acestuia. Pare de necrezut, dar Viorel Paşca e la fel de activ, poate şi mai activ întrecându-se pe sine, în marea sa iubire, biserica ortodoxă, în credinţă, devotat acesteia, făcând să i se potrivească de minune testamentarele versuri ale lui Văcărescu: „Las vouă moştenire / Creşterea limbei româneşti / Ş-a patriei cinstire”. Prin vocea distinctă, prin harul său, Viorel Paşca este consacrat cu un destin sigur de bun preot. Toată viaţa şi-a trasat o linie cu adevărat preoţească, drept o rugăciune lungă, rostită alternativ de preotul Paşca şi de omul Paşca, de mult şi rostită împreună cu credincioşii din parohia sa. De aici şi tonul şi stilul care scot, într-un fel, acele rădăcini din care se trage V. Paşca, doar într-un alt orizont ce-l defineşte pe preot. La el există un tipar al trăirilor sufleteşti, există mărturisiri şi rugăciuni rostite făcute pentru sine şi pentru mulţi credincioşi prezenţi sau absenţi de la Sfânta Liturghie. Nu cred că există ceva care să fi scăpat ideii de litanie, să fi scăpat tocmai cerul, ştiind că există Litania împotriva fricii alături de Litania preasfintei inimi a lui Iisus, Litania tuturor sfinţilor. Atunci, când preotul V.Paşca vorbeşte despre aşa ceva, este acut nostalgic şi profund religios, câutând sensurile morale, etice, cu încărcături sufleteşti. Câtă bucurie în frumoasa familie a lui V.Paşca, atunci când Violeta şi Călin îşi aduc familiile lor în ograda părintelui lor! Doamne, să-i vezi pe cei patru nepoţi în jurul acestui om ce poate însuma în el pe tatăl, soţul şi bunicul, dar întotdeauna pe preotul ce-l cinstim acum, de hramul bisericii lui, în care se dăruieşte cu atâta pasiune!

    Plăcuta zăbavă a lecturării acestor rânduri, contează pentru fiecare şi rămâne un îndemn de a deveni, prin tot ce ne sfătuieşte V. Paşca, mai buni, mai trainici şi mai umani!

    Cum iarna coboară acum de peste deal, cu zăpezile în braţe, cum la fine de noiembrie este ziua bisericii, frumosul hram „Sf Andrei”, alături de preotul Viorel Paşca, ne distingem în Satu Mare, nu ne sperie trecerea timpului şi avem un gând luminos de cinstire a marii sărbători. Noi, de la NV TV şi Gazeta de Nord Vest, vă întrebăm părinte V. Paşca, de unde atâta linişte şi nerv la dvs.? De unde veniţi în viaţă? Din ce loc? Ştim că sunteţi de aici şi că sunteţi al nostru!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img