A mai căzut o stea! Adio, Nelu Gavrilaş!



ioan-gavrilas

Nu l-am auzit pe Răzvan Govor cu atâtea emoţii în vocea-i tremurândă, comunicându-mi cea mai tristă veste. N-ar fi vrut să o facă, dar Nelu Gavrilaş a fost unul dintre cei mai apropiaţi oameni ai televiziunii noastre şi ai Gazetei de Nord-Vest. Am spus “a fost” pentru că vestea dată de Răzvan deja se referea la timpul trecut, deşi “stingerea” lui Nelu Gavrilaş abia se produsese. Doamne, ce om de cultură a pierdut judeţul nostru!

Talentatul scriitor, poet, om de teatru şi televiziune, realizator de emisiuni la radio s-a stins din viaţă. Lacrimile lui Răzvan, ale colegilor din cele două redacţii se întretaie cu cele ale rudelor şi prietenilor apropiaţi lui Nelu, formând un izvor de apă lină, fără învolburări. Nelu nu a cunoscut ce-i duşmănia. Îmi spune, cu lacrimi în ochi, şi vorbe trunchiate Ghiţă Iacob că regretă “plecarea” lui, cel pe care l-a stimat şi l-a preţuit atât de mult. De fapt, Ghiţă Iacob a fost prezent la emisiunile realizate de Gavrilaş acolo, în Căminul de bătrâni, aducându-l printre noi şi pe noi, cei mulţi, să ne apropiem de el. Felician Pop a fost cel mai insistent să realizăm emisiuni cu el, pentru viitorime, pentru generaţiile de acum şi pentru cele ce vor veni. Astfel de valori n-am ştiut noi, românii, să le apreciem şi o facem la fel pentru toţi care se “duc”. Păcat! Oricum, Nelu Gavrilaş, după câteva apariţii la televiziune, realizate cu el şi cu Felician, apoi prin cenaclul literar realizat acolo, a fost readus printre noi, iar populaţia numeroasă ce-l cunoscuse în deplinele forţe de creaţie s-a manifestat verbal, telefonic, pe stradă sau la redacţie, cu atâta bucurie că l-a revăzut pe nemuritorul Gavrilaş.

M-a surprins faptul că la lansarea cărţilor mele mi-a făcut cea mai mare surpriză văzându-l în sală, deşi în cărucior, dar cu bucuria ce mi-a împărtăşit-o mereu. Îi mulţumesc şi acum. Când vorbeam cu el la telefon sau când îl vizitam cu Ghiţă Iacob, niciodată nu s-a plâns că-l doare ceva, că îl nemulţumeşte ceva. Mereu a fost cu zâmbetul pe buze, cu glume sau bancuri “la modă”. Culmea, era la curent cu tot ce se scrie, tot ce apare în toate domeniile. Despre teatru şi-a spus părerea, încercând să impună iubitorilor de teatru optimismul său în promovarea teatrului sătmărean.

Şi-a citit o scriere recentă şi încercam să urgenteze publicarea unui nou volum. Mă lămurea că astăzi oamenii nu prea citesc şi n-are de ce să se grăbească. Despre marea sărbătoare a Naşterii Domnului am vorbit de multe ori cu el, considerând-o cea mai mare sărbătoare, care adună familiile la un loc, iar bogaţii şi săracii stau la aceeaşi masă. Cred că ar fi dorit să prindă acest Crăciun, pentru că era, cum am spus, optimist, un luptător, un om tenace. Dar… există şi acest “dar”, pe care nu-l suport nici pentru faptul că face parte din conjuncţiile adversative, viaţa lui împotrivindu-se şi fiind învinsă de moarte. Doamne, dură mai este şi această moarte, pe care o urâm cu toţii şi încercăm să nu ne întâlnim cu ea, deşi face parte din viaţă. Să fie aşa cum spun preoţii din Sfânta Evanghelie: “Fericiţi cei săraci cu duhul…”, căci plata lor multă este în ceruri! Să dea Dumnezeu ca Nelu al nostru să fie primit acolo unde-s cei care au făcut fapte bune în viaţă, să nu stea la cea mai importantă poartă de după viaţă şi să se bucure de ocrotirea lui Dumnezeu. Să simtă Nelu Gavrilaş că Dumnezeu îşi odihneşte puţin braţul aşezat pe umărul său!

Lunga sa trudă n-a fost răsplătită pe măsură, n-a fost evaluată. Poate lipseşte o instituţie în fiecare judeţ, care să-i aprecieze corect pe cei care au făcut ceva pentru ţară şi n-au cerut nimic de la ea! De fapt, el n-a cerut, dar nici nu i s-a oferit! Ce greu e să se acorde titlul de “cetăţean de onoare” celor care merită şi sunt în viaţă. Consiliile locale şi cel judeţean au menirea, în locul instituţiei de care vorbeam, să trieze valorile şi să se ocupe şi de astfel de lucruri, că multe mai încap în “preocupările” lor.

Bardul şi artistul, poetul şi scriitorul Nelu Gavrilaş a ştiut să adune mănunchi toţi oamenii de valoare sub cupola teatrului, în diferite săli, la distracţii, pentru a trudi împreună pe ogorul nesfârşit şi roditor al culturii noastre. A ştiut să stea de veghe la hotarele limbii române ţinând condeiul treaz încă de la catedră şi apoi toată viaţa. L-am numit “poet de gardă”, ce a transmis generaţiilor adevărate lecţii de dragoste autentică faţă de ţară, de aceste locuri pe care le-a cunoscut atât de bine.

Acum, la ceas de doliu, toţi care te-am cunoscut şi te-am apreciat atâţia ani de-a rândul îţi aducem un cuvânt de laudă pentru că ai fost o adevărată instituţie de cultură! Îţi spun aşa pentru că ai fost un împătimit al culturii, un ostaş cu condeiul pe nobilul front al luptei pentru afirmarea frumosului autentic, împotriva nonculturii, mediocrităţii şi falselor valori!

Îţi mulţumesc Neluţu Gavrilaş, în numele meu, al conducerii trustului Nord Vest TV şi Gazeta de Nord-Vest, al prietenilor tăi, al cunoscuţilor care te-au apreciat şi în numele tuturor celor care gândesc la fel ca mine, că ţi-ai consumat arzând viaţa şi ne-ai adus lumină, de care doream să te bucuri şi tu acum, la acest Crăciun. Vom spune, în numele adevărului, peste tot, tuturor, adevărul despre tine, Gavrilaş, despre icoana crezurilor tale! Dumnezeu să te aibă în pacea Sa!
Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts