More


    Lumea „Big Brother de Hexagon” şi … ceilalţi

    - Advertisement -

    Paris, sediul publicaţiei satirice Charlie Hebdo, ora „H”. Doi bărbaţi mascaţi cu cagule negre intră în clădirea redacţiei, împuşcă un angajat de la întreţinere şi plini de ură seamănă moartea printre cei prezenţi la etajul doi al clădirii cu ajutorul a două pistoale mitralieră Kalaşnikov. Bilanţul morţilor: un angajat de întreţinere, opt jurnalişti, un invitat şi un poliţist detaşat în interes de serviciu. Printre ziarişti se numără şi patru nume sonore în domeniul caricaturii publicistice precum Cabu, Tignou, Wolinski şi Charb, ultimul fiind şi director al publicaţiei pariziene.

    Cam în aceste linii, marea majoritate a presei occidentale şi de peste ocean prezenta miercuri filmul atentatului din Paris, mesajele de simpatie şi de solidaritate cu „poporul francez” emise de marile cancelarii ale lumii civilizate pigmentând tabloul socio – politic internaţional. După atentatele asupra turnurilor gemene din 11 septembrie 2001, continuate cu aruncarea în aer a celor patru trenuri din gara de la Madrid din data de 11 martie 2004 şi de cele patru explozii din metroul londonez din data de 7 iulie 2005, gruparea teroristă Al – Qaeda semnează încă o „partitură macabră” de data asta exact după 9 ani şi 6 luni, în data de 7 ianuarie 2015.

    Coincidenţă de date sau nu? Istoria probabil ne va descifra răspunsul. Dincolo de toate aceste anomalii istorice, se creează o prăpastie între „lumea cea bună”, formată din ţările consacrat „dezvoltate şi civilizate” şi … ceilalţi. Deşi ne aflăm la moment de încurajare şi de mângâiere a „ Marelui părinte” co-fondator al Uniunii Europene, sau poate pentru acest motiv, ne răsună în memoria auditivă vorbele „de duh” şi glumiţele la adresa „nespălaţilor de români” lansate în ultimii ani cu pretenţia „de etaj” atât de oficiali din administraţiile preşedinţilor Nicolas Sarkozy şi Francois Hollande, dar şi de colegi din presa franceză dornică de divertisment şi defăimare. Momente de umilinţe şi strângeri din dinţi în care „mămăliga românească” a trebuit să se supună în faţa „Big Brother”-ului doar pentru că era românească şi n-avea alte alternative decât supunerea. Vorba aia … „capul plecat sabia nu-l taie.” Şi astfel, un cap care ar putea concura cu succes pe scena marilor minţi ale lumii a înghiţit în sec de mai multe ori în timp ce alţi „deştepţi cu tradiţie” îi raţionaliza existenţa în bătrâna Europă dozându-i dreptul de a exista, de a circula.

    Îmi plânge inima când mă gândesc la vieţile oamenilor ucişi în cele patru atentate din 2001 încoace şi nu pot fi de acord cu folosirea violenţei în scopul apărării drepturilor tradiţionale, religioase, sociale sau interetnice. Fiecare popor are dreptul la autodeterminare politico-religioasă şi etnică. Cu toate acestea, cred cu tărie că noi toţi locuitorii aşa-zisei „lumi bune” ai Mileniului III trebuie să ne reconsiderăm relaţiile cu partenerii „incomozi” din alte lumi, renunţând la acea atitudine de superioritate şi persiflare a particularităţilor diferite de ale noastre. În pregătirea şi punerea în executare a celor patru atentate au fost implicaţi cetăţeni americani şi europeni care au aderat la credinţa islamică.

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img