More


    Gabriel Raţiu – 85 de ani de la naşterea sa

    =

    Profesorul, poetul şi traducătorul careian Corneliu Balla, de sorginte bihorean, cunoscut în lumea literară sub pseudonimul GABRIEL RAŢIU (1930-2006), „împlineşte” în acest an venerabila vârstă de 85 de ani de la naşterea sa. Poetul GABRIEL RAŢIU a fost un om de cultură respectat, apreciat şi elogiat de către: dascălii careieni, foştii elevi, personalităţile culturale sătmărene, poeţii şi scriitorii din ţară şi străinătate. Profesorul de limba şi literatura română Corneliu Balla mi-a fost diriginte în anii ‘70, dar şi un mentor spiritual şi profesional. El ştia să aprecieze cu exigenţă capacitatea intelectuală a fiecărui elev al său, să-i anticipeze viitorul profesional, dar mai ales punea un mare accent pe capacitatea de creaţie literară. Primele mele scrieri poetice, dintre anii 1976 – 1986, le-am dezbătut sub formă de analize literare , iar îndrumările sale profesionale mi-au dat “aripi” şi speranţă pe drumul creaţiei poetice.

    Era în anul 2001. Poetul Gabriel Raţiu şi-a lansat la Satu Mare prima sa carte intitulată LOGOSCLIPURI, care a apărut la Editura Dacia din Cluj Napoca. A fost o seară literară memorabilă, surprizătoare pentru unii scriitori, care a intrat în istoria literaturii sătmărene. Din diverse motive, mai mult sau mai puţin întemeiate, multe din cărţile sale n-au fost tipărite în timpul vieţii. După moartea sa, poetul şi criticul literar Aurel Pop s-a încumetat, prin ambiţia nestăvilită şi pasiunea sa pentru literatură, să publice un volum de poeme, postum, intitulat ZARCA ( denumire dată închisorii de la Gherla) . Poetul Gabriel Raţiu vorbea foarte puţin, şi nu oricui, despre anii nemiloşi ai unei detenţii nemeritate, în timpul căreia a reuşit să compună în memorie cele mai frumoase poeme, adevărate “fresce” ale suferinţei umane, marcate de mantia diafană a sublimului.

    Zilele trecute am găsit printre cărţile mele acest volum de poezii, intitulat ZARCA, pe care mi l-a dăruit, în anul 2008, poetul Aurel Pop. L-am redeschis cu sfială, pentru rememorare, şi-am reuşit să pătrund treptat-treptat într-o lume fascinantă şi imprevizibilă, de introspecţie şi de reflexie umană aleasă, de parc-aş fi păşit pe un continent suprarealist. În timpul lecturii am descoperit “filoanele de aur” ale complexităţii ipostazelor spirituale umane, care n-au fost şi nu vor putea fi niciodată încarcerate de nicio fiinţă umană. Poetul Gabriel Raţiu, prin poemele şi sonetele sale, este un contemplativ analitic, ermetic la prima citire, dar reuşeşte să-şi metamorfozeze stările, revolta şi aspiraţiile interioare într-un limbaj poetic autentic, armonizat cu măreţia naturii înconjurătoare : “Sălcii de ceară atârnau moi peste Criş;/ Soarele zvârcolindu-se-n apă/ încerca să înoate pieziş spre apus/…; În anotimpul acela prelung mi-am potrivit primul sonet la butonieră…” ( Alfa ).

    Singurătatea poetului, încarcerată-n temniţele unui regim confuz şi nemilos, este surprinsă maiestuos într-un poem de referinţă, în care găsim libertatea atemporală în care el trăieşte cu muzele lui fascinante. Asistăm la o confesiune pe care poetul o face “unor coloşi de fum“, în faţa cărora creaţia lui poetică răsare ca “ şi ramul florii de cireş “. În tăcerea celulei reci, întunecate, totul se luminează când muzele sonetelor coboară din lumea celestă: “ Bine-aţi venit coloşii mei de fum/ voi comeseni ai nopţilor de gală/ nopţi ce-mi umplură pipa vieţii goală/ de-atâtea ori şi arsă de acum…”.( Aprilie, noaptea de 16/17). Acest poem este cheia magică a creaţiei poetului Gabriel Raţiu. Poemele se revarsă din interiorul fiinţei sale ca un iezer descarcerat dintr-un munte al utopiei. Poemele sale redau “evadările” libertăţii interioare ale acestui poet român, condamnat de “mizerabilii” vremurilor sale, presărate cu frânturile durerii şi umilinţei, care atârnau grele pe trupul sufletului neprihănit, ţintuit într-o închisoare pământeană: “Eram o carte scrisă fiecare/ cu incolore strict-secret/ cerneluri/ cu numere de aur pe cotoare/ şi scoarţe învelite fel-de-feluri …“ ( Cavalerii ).

    Poetul Gabriel Raţiu este un creator autentic, care şi-a “zămislit ” aripile libertăţii poetice, o carte deschisă spre nemurire, pentru fiecare dintre noi. El îşi cerne, îşi revarsă în sonete strălucitoare trăirile dramatice, “scrise” într-o celulă unde paşii erau: “ Şapte încolo, şapte încoace, şapte încolo, şapte înapoi/ şapte şi şapte…” ( Celular ). Niciunul dintre fraţii noştri n-ar trebui să ”guste” din paharul încarcerat al libertăţii !

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img