DEFINIŢIILE MAMEI



Cu dalta creaţiei divine şlefuiesc definiţiile mamei. Peste timp, ochii ei blânzi veghează de parc-ar fi două stele umezite de umbra unei lacrimi. Şoaptele muzicale răsar în inimile copiilor ca nişte triluri de privighetoare desprinse din sufletul plin de-oblăduire . Vântul din Nord arde-n povestea de dor, inspirată de vorbele catifelate ale mamei. În preajma ei, pericolele vieţii se dispersează ca o ceaţă târzie de primăvară. Lângă mama, durerile se topesc în neuitate poveţe, iar neîmplinirile capătă consistenţa Desăvârşirii. Spaimele nopţii, coborâte de pe cărările sinuoase ale vieţii, sunt alungate pe uliţele pustiului, iar blândeţea mamei se-aşează pe pleoapele cuprinse de plumbul nestăvilitului somn.

Mama este oaza de puritate în care ne refugiem uneori cu sufletele ciuruite, hărţuite şi hăituite de încercările întâmpinate pe drumurile întortocheate ale Libertăţii scăpată din cuibul părintesc. Ne reîntoarcem acasă, la mama, sau la amintirea mamei, pentru câteva secunde rupte din răceala nemuririi. Suntem mereu grăbiţi, cu lacrimi în ochi ne despărţim de mama, din inima căreia curg nesfârşite şi sfâşietoare fluvii de iubire, asemenea unor toporaşi renăscuţi din pământul obişnuit cu plânsul.

Mama este ca o catedrală în care ne aşezăm genunchii zdreliţi de umilinţele clipelor efemere. Nicăieri nu găsim izvorul dulce-al cuvintelor de îmbărbătare sau de dojană, decât în lumea luminată de dragostea şi iertarea de mamă. Ochii mamei sunt primele ferestre deschise spre universul ei interior, din care ne hrănim la început imaginaţia nedefinită a copilăriei. În ochii mamei, câmpiile necunoaşterii capătă înţelesuri asemănătoare florilor răsfirate pe umerii dealurilor îndepărtate, brodaţi cu zăpezile primăvăratice ale iernii.

Mama este cuvântul magic pe care-l rostim în cele mai dificile momente ale trecerii prin jungla existenţei. În faţa mamei ne revărsăm toate durerile, neîmplinirile şi clipele de singurătate, care se preschimbă-n faguri de miere. Nevinovăţiile noastre le-aşternem la picioarele ei, iar adevărurile renasc din imaterialitatea acuzaţiilor nemiloase abătute asupra noastră de Răutăţile care trăiesc în lume ca nişte păsări sau animale de pradă.

Mama este lumea fără frontiere a Bunătăţii, întruchipată-ntr-un zâmbet suav. Furtunile supărării se liniştesc când glasul ei răsună ca un cântec de leagăn nepământean. Mama este o poartă deschisă spre miracolul întrupării scânteii divine. Mama este o nemaipomenită grădină plină cu milioane şi milioane de flori revărsate-n lume prin mesagerii nevăzuţi ai seminţelor primordiale.

Mama este frontiera palpabilă, care desparte lumea pământeană de lumea mirifică a îngerilor şi-a leagănului întrupării omului în prima casă divină. De Ziua Mamei îi dăruim cele mai neasemuite briliante nefireşti desprinse din inimile noastre cuprinse de mirajul nemuririi. De Ziua Mamei am vrea să-i oferim o picătură de nedespărţire, din elixirul parfumat al tinereţii şi vieţii fără de moarte.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts