DIPLOMATUL IOAN BAR SE DESTĂINUIE ÎN „LA VOIA DESTINULUI”



Titlul acestei mărturii „La voia destinului”, pe care a scris-o Ioan Bar, se referă nu la frumoasa artă a scrisului, ci devine, pe parcursul ei, o regulă de bază ca omul să-şi urmeze destinul. Poate, tocmai destinul i-a fost o idee călăuzitoare în a deveni figură emblematică în roman, adică eroul cărţii sale, atât de frumos intitulată.

Îl iubesc pe autor, pe acest om, din atât de multe motive, încât numai enumerarea lor ar face de prisos orice alte explicaţii.

Ioan Bar este, irevocabil şi înainte de toate, o conştiinţă. Chiar o conştiinţă a neamului. Tot ceea ce se poate spune despre el, tot ce a făcut el în viaţă, a spus sau a gândit este în continuarea şi în completarea acestei dimensiuni fundamentale. Este condamnat la a fi mai presus de el însuşi. Este o vertebră a neamului românesc.

S-a născut la al doilea război mondial, prefigurare, parcă, a luptelor ce avea să le poarte, ca elev al renumitului liceu din Beiuş (S. Vulcan), ca student, ca diplomat timp de un sfert de veac. Cu toate acestea e mândru de faptul că ţăran s-a născut şi ţăran a rămas, considerând aceasta ca fiind blazonul şi titlul său de nobleţe („Excelenţă”), pentru care le este recunoscător părinţilor şi strămoşilor. Chiar spune că datorează mult rădăcinii sale ţărăneşti, în devenirea sa, fiind simplu, fiul de sudori ai pământului. Acest om a avut o activitate de excepţie, slujind cu atâta credinţă România ca Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar în Brazilia (din 1996 până în 1999 şi apoi din 1975 până în 1979), apoi, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Angola, apoi Director al Direcţiei Relaţii cu Românii din Afara Graniţelor din M.A.E. A fost din 1990 până în 1993 Şeful secţiei consulare la Ambasada României din Paris, apoi însărcinat cu afaceri en pied la Ambasada României din Quito (Ecuador), Secretar la Ambasada României din Brazilia. Printre acestea a îndeplinit o serie de funcţii (consilier juridic principal în centrala Băncii Naţionale a României, economist principal la Direcţia voluntară şi metale preţioase din Banca Naţională a României, Secretar II în Direcţia America din M.A.E. etc.)

Am enumerat cele mai importante funcţii, care fac din Ioan Bar, diplomat de carieră, un iubitor de adevăr şi frumos, cu teamă de Dumnezeu, cu trăiri afective, cu sclipirea cuvântului şi blândeţea omului. Acum, după apariţia celei de-a doua cărţi (prima „Brazilia inimii mele”), pot vorbi despre om şi scriitor, însemnând a intra, firesc, în sentimentul dominant, acela al odihnirii braţului lui Dumnezeu pe umărul său.

Cartea de faţă prezintă faţa autobiografică a autorului cu atitudinea cuvântului bine plasat, distincţia, cumpătarea, altruismul, exigenţa, respingerea mediocrităţii, a falsului, a îngâmfării, a slugărniciilor, şuvoiul întrebărilor adresate vieţii şi morţii, coerenţa, temeritatea, solemnitate, neliniştea gândului, învolburarea destinului, răsunetul paşilor prin miezul ambasadelor şi consulatelor în care a funcţionat.

Toate acestea reies din prezentările făcute pe parcursul celor 323 de pagini ale cărţii, aşezându-l pe autor mereu pe un câmp de luptă, trasându-i chipul treaz al bucuriilor sincere, dar şi a întristărilor (destul de multe), toate adunându-i arderea seniorială a omului – diplomat, a făcătorului de bine, a omului iubitor de oameni, de ţară, de glie, de neam. Toate acestea apar pagină după pagină, le ştie şi le spune cu luciditate şi milă creştină, luându-şi merindea mereu din originea sa şi ajungându-i suficient pentru drumurile lungi ale vieţii şi ale biografiei bazate pe cinstea sa, pe dreptate, pe râvnă, iertare, pe liniştea ancestrală şi pacea lăuntrică. Prezintă în carte, perioade când viaţa i-a dat greutăţi şi dureri, când i-a tăiat în carne vie scrâşnirea şi lacrima, când Ioan Bar s-a întors în poala de cer a satului Săucani de lângă Beiuş, judeţul Bihor. Poate şi numele atribuit de părinţi, la botez, Ioan, mai frecvent în onomastica românească, având sorginte biblică, îl aduce cu amintirea pământului readus mereu printr-o minune cristică. Tocmai sub acest nume s-a împlinit un destin notabil, ieşit din comun.

E mândru că a avut ca dascăli, la Beiuş, oameni providenţiali, care i-au sfătuit pe părinţi să-i ofere fiului învăţătură mai înaltă, ajungând astăzi o personalitate puternică a Bucureştiului, a României, remarcându-se prin forţa şi consecvenţa mesajului scris, de astă dată, de apărare a identităţii şi demnităţii naţionale. El rămâne constant în convingeri, limpezi, asemeni izvoarelor ce se adună în susurul râului frumos al existenţei sale.

Dacă prima carte a fost tipărită în Satu Mare, la Editura „Daya”, lansându-o cu succes aici, cea de a doua se dovedeşte la fel de reuşită şi datorită impecabilei realizări tipografice, cu o copertă de excepţie realizată de Gabriel Leş, căruia îi aduce mulţumiri. La fel, întregii echipe a Tipografiei „Leş”, care nu se dezminte!

În curând, Ioan Bar va oferi cunoscătorilor săi, Muzeului Judeţean Bihor, o frumoasă monografie a localităţii în care a văzut lumina zilei, Săucani, amintind cu drag de părinţii săi (Dumnezeu să-i odihnească în pacea Sa!), Ioan şi Ana.
Despre familia sa, pe care o iubeşte atât de mult, puteţi citi în „La voia destinului”, în aceste file din jurnalul unui diplomat, despre care mi-am permis să scriu aceste rânduri, fiindu-mi unul din cei mai apropiaţi colegi la Beiuş.
„Frumoasă carte, cinste cui te-a scris!”

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts