În ,,AMALGAM” Titus Doboş caută prin sufletul său!



A scrie despre Titus Doboş, a-l cuprinde comprimându-l în idei şi rânduri este o trudă prea grea, aproape imposibil de realizat. Mulţi ani de cultură în domenii diferite prin care se face cunoscut în judeţele Satu Mare şi Bistriţa-Năsăud definesc o perrsonalitate deosebită. Îl apreciez şi acum pe regretatul Corneliu Bala, care l-a îndemnat să scrie şi cât este de citit, comentat, cunoscut, va fi greu de apreciat în puţine cuvinte.

Este un om de cultură acest Titus Doboş, din ziua noastră, care s-a străduit mult. Ne delectează cu apariţia editorială ,,Amalgam” din 2014, prin stil şi documentare. Ne face pe toţi prezenţi la tezele şi argumentele sale, cu mare pricepere şi, vrând-nevrând, răzbate în scrierile sale istoricul, fiind şi creator de opinie, învăţând şi informând neîncetat. Foloseşte cu dexteritate un vocabular bogat, atât vechi cât şi modern, cu expresii colorate şi convingătoare.

În cele 121 de pagini ale lucrării, prin 23 de eseuri, Titus Doboş îşi aduce aminte de mamă, de casă, de medici, de credinţă şi necredinţă, de învăţământul de care a fost legat total toată viaţa, de educaţie etc. Oricum din carte răzbate un optimism specific autorului, ca în ,,Dragii mei colegi, să nu fim trişti”, în care îşi aduce aminte de una din întâlnirile organizate după ani, cu colegii de liceu. Să nu uităm că Titus a fost elev al renumitului liceu din Năsăud ,,G. Coşbuc”. Aminteşte de starea lor de visare cu ochii deschişi, rămânându-le ,,tinereţea sufletească” şi că mai au cu toţii de trăit.

Născut pe frumoasele meleaguri năsăudene, cu o copilărie frumoasă, cu amintiri despre şcoală şi cochetăria cu poezia, fotografia, vizionarea filmelor la modă (,, Cei 7 magnifici”), admiterea la filozofia din Cluj, amintirea, cu recunoştinţă a profesorilor de elită a ţării, care i-au predat (C-tin Doicoviciu, Ion Vlad, Bogdan Strugen). Îşi aminteste şi cursul de dicţie cu Silvia Popovici. Îşi aminteşte de artista celebră Sophia Loren şi de Claudia Cardinale. Nu întâmplător a dorit să devină regizor de filme, dar…

Frumos că-şi aduce aminte de cea mai bogată şi frumoasă activitate, cea de dascăl, un familist convins ,, mic burghez”, cum erau şi sunt cunoscuţi cei din Carei. În acest oraş a avut o activitate de învidiat, în domeniul culturii : saloane, expoziţii de fotografii, participări pe plan naţional. Ca director de şcoală şi-a trăit puternic misiunea, devenind inspector cu perfecţionarea cadrelor, lucru pe care l-a facut apoi la ISJ Bistriţa Năsăud. S-a întors la Carei şi … iată-l că scrie! Şi scrie bine! A cunoscut bine ţăranul, el venind din zona lui Rebreanu, care a ştiut să aprecieze această categorie de oameni, această ,,talpă a ţării”. Aceştia, cunoscuţi de Titus, aveau cultul respectului pentru muncă şi valoare, respectul pentru semeni. Părinţii erau respectaţi, li se adresau copiii cu ,,dumneata”, ,,dumneavoastră” – fără să studieze pronumele de politeţe.

Face Titus o frumoasă intrare în educaţie, spunând că în ţările avansate, miliardarii, fabricanţii, îşi pun copiii la lucru, începând cu mătura în fabrica pe care o vor moşteni. Ai noştri cheltuiesc în neştire şi împrumută tot ce-i rău de la alţii; cazinouri, chefuri, accidente etc. Abia dupa necazuri, părinţii se trezesc la realitate.

Din această carte, desprind că Titus Dobos este, irevocabil şi înainte de toate, o conştiinţă. O conştiinţă a neamului. Tot ceea ce se poate spune despre el, tot ce a facut el, a spus şi a gândit este în continuarea şi în completarea acestei dimensiuni fundamentale. Este condamnat la a fi mai presus de el însuşi.

Este o vertebră a neamului românesc, Titus Doboş este un individ cu valoare de instituţie. Aşa l-am găsit la ISJ Bistriţa, când am fost într-o brigadă de control a Ministerului Educaţiei şi Învăţământului. A ştiut să prezinte tot ce este mai bun, mai frumos în acei copii minunaţi, din şcolile judeţului lui. Avea şi are o cunoaştere complexă a realităţii sociale şi a realităţii în general, viziune, imaginaţie debordantă, creativitate artistică, toate acestea se regăsesc şi în dimensiunea scriitoricească a sa, pe care o percepe şi o exercită ca pe o misiune.

Se vede în această carte, intitulată simbolic ,,Amalgam”, o nobleţe care îl obligă la o gramatică a gesturilor publice, la o rânduială a discursului, deşi eseurile, ca tematică, sunt atât de diverse. A aşezat drept motto cuvinte desprinse din Jorge Luis Borges: : ,,Dacă poţi să-ţi trăieşti viaţa cu iubire, bucurie şi umor, atunci ai învins.”

Despre ,,rătăcirile” din ,,Nostalgii pozitive” mottoul spune mult: visarea cu ochii deschişi nu ţine locul vieţii reale, trăite, adevărate, împlinite.” Aşa aici, în carte, un fragment intitulat ,,Minunile comunismului”, despre curajul lui N.Ceauşescu, în august 1968, când lua apărarea ,,primăverii de la Praga”, care l-a impresionat, ca pe noi toţi. Peste puţin timp şi-a dat seama că era un sistem în care minciuna era peste tot.

Aş dori ca la Titus Doboş scrisul să vină ca un flux, vorbind despre el şi autor numai curat, având în minte şi în suflet imaginea unei biografii puternice, bogate, încercate, supuse doar liniei drepte. O biografie care a urcat înspre şlefuiri de trăire umană şi creaţie fără şovăiri, de la elev, la studenţie, la catedră, la viaţă, peste tot cinstind lumina, respectându-i pe cei ce ştiu s-o caute, s-o primească şi s-o poarte!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts