Noi aventuri cu Afdam și Cfaim-În lumea monștrilor copii (II)



După o noapte de chef într-o speluncă a ghetoului, Afdam și Cfaim cei doi “copii“ de peste 30 de ani se află pe marginea unui șanț. Afdam își ține în brațe amicul, trântindu-i a șasea palmă “de resuscitare. “

“Aoleuuuu ce mă doare capu’, se trezi Cfaim. Bă Afdame, de ce nu m-ai oprit să mai beau alcool … aoleeeeeu “. “Deh, ce-și face omul cu mâna sa …. Eu ți-am zis să nu mai b…“ “De ce minți că mi-ai zis … îi tăie vorba mahmurul cu capul în mâini. Din contră, tu mi-ai pus în coniac acel praf alb-gălbui amar ca tăciunele. Ăăăăîîîîîî … se lăsă eroul nostru ca bolovanul într-o rână gata să dea “la rațe“. Cât timp am stat în comă?“. “Păi să tot fie vreo patru ore, răspunse după un timp Afdam; dacă nu chiar cinci.“ “Cum … patru – cinci ore! Păi eu am crezut că a trecut o veșnicie. Mai ales că am trăit și-un coșmar … să nu-ți spun .“ “Coșmar, ce fel de coșmar?“.“Se făcea că mă aflam într-o sală mare plină de sticle de băutură, pachete de țigări, înconjurat de gagici, care mai de care mai cool, invitat să servesc tot ce-mi dorea inima. Și-am început cu o bere, două, combinând cocteilul cu coniac, votcă, whisky … ce mai o nebunie, toate combinate cu țigări de marijuana și condimentate cu praf de cocaină, heroină … ce mai, un vis! Deodată m-am trezit într-o mulțime imensă de nenorociți ca și mine, în timp ce undeva apăru o scenă mare cu o tipă care ne anunță: doamnelor și domnilor vi-l prezint pe domnul Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la University of Kent și autor al lucrării „Paranoid Parenting” și pe domnul David Eberhard, un renumit psihiatru suedez. Ei vă vor explica cauzele decăderii voastre umane și psihice. “Vă rog domnilor. … Mulțumim pentru primire. Cea mai tulburătoare caracteristică a societății suedeze este abdicarea voluntară din autoritatea de adult. A început cu stigmatizarea pedepsirii copiilor și a transformat-o într-o frică de a-i disciplina, ceea ce este lucrul pe care părinții ar trebui să îl facă, iar îngrijorarea nu este ce li se întâmplă când sunt copii, ci ce se întâmplă cu ei pe măsură ce cresc” …

Pierd șirul cuvintelor spuse de individul de pe scenă realizând că de fapt el vorbește și de mine. Da, eu provin de pe un pământ care acum 300 de ani se numea Suedia. Îmi privesc mâinile în vârstă de 30 de ani pline de cerneală și mă întreb ce caut aici, beat și drogat, când ar trebui de fapt să fiu acasă în fața materiilor de mâine. Cum se poate ca un ditamai individ de peste 30 de ani să tot repete clasa împreună cu prichindei de 12-13 ani, sub privirile îngăduitoare ale unor părinți și profesori plictisitori, care-mi repetă la infinit fraza: aveți timp până la adânci bătrâneți să vă terminați cele opt clase … „Problemele sociale sunt în creștere în școlile din Suedia, unde elevii refuză în mod obișnuit să urmeze instrucțiunile profesorilor, iar problemele continuă în ceea ce el numește o viață adultă neîmplinită.

Așteptările copiilor sunt prea mari și viața e prea dură pentru ei. O vedem în tulburările de anxietate și de automutilare, care au crescut în mod dramatic. Tinerii din Suedia tind să fie foarte dezamăgiți în viață, mai ales în jurul vârstei de 20 de ani”, susține psihiatrul Eberhard, care precizează că „există o creștere uriașă a tentativelor de sinucidere, mai ales în rândul fetelor cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani” … ”Ce? Nuuuuu lăsați-mă în pace. Nu vreau să mor, ajutooooor!” Se crapă de ziuă în ghetoul cenușiu și gol, în timp ce doi elevi de peste 30 de ani, rătăciți și speriați orbecăiesc împleticindu-se în drumul spre casă. Urma o nouă zi.

Valeriu Ioan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts