SENSUL VIEŢII



Printre noi există apropiaţi, pe care-i iubim, îi respectăm şi-i încurajăm, dar care nu vor să presteze pe deplin o muncă, în funcţie de capacitatea intelectuală şi înclinaţiile lor spre o profesie sau alta. Nu sunt consecvenţi, lucrează sporadic şi, ce este mai tragic, dau vina pe viaţă, pe părinţi şi chiar pe bunul Dumnezeu pentru neîmplinirile lor. Un adevăr este sigur! De la a face şi până la a nu face mai nimic: „ E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă”- spune sugestiv poetul nostru naţional Mihai Eminescu în poezia LA STEAUA. Adevărul e că pe unii s-a aşezat Lumina încă înainte de a se naşte, dar ei stau în braţe cu Doamna Lene şi cochetează cu vorbele lui Francisco Goia, care spunea că: „ Somnul raţiunii naşte monştri “. De ce să gândeşti tu, când alţii gândesc în locul tău ? De ce să faci tu ceva, când alţii îţi oferă totul de-a gata ? Alte consolări deplorabile, în spatele cărora se-ascund comoditatea şi lenea, sunt acelea potrivit cărora: „ Eu nu am ca tine talent, de aceea n-am reuşit în viaţă ! Numa io n-am avut noroc în viaţă !” Lălăiala aceasta şi „goana” după tot felul de justificări neîntemeiate, numai pentru a nu face nimic, se regăseşte probabil şi în starea dinaintea unei sinucideri.

Care este sensul vieţii ? s-au întrebat de-a lungul vremii înţelepţii şi filosofii. Sensul vieţii îl dăm noi înşine, prin voinţa noastră de acţiune, prin gândirea şi calităţile native cu care am venit în această lume. Expresia „ pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă “ este uneori cât se poate de actuală. Din nefericire, nici măcar după ce cade para asta mălăiaţă în gura puturosului, starea de letargie nu se dispersează deoarece pentru aceste „specii” de oameni şi a mânca este greu. Ce-i drept, unii fac primii paşi pe tărâmul vieţii şi încep să „gândească”. Ei „se uită peste gardul vecinului”, studiază activităţile acestuia, după care „ trag “ o concluzie, ca un “ vânticel“ rezultat în urma consumării unui blid cu fasole bătută: „ Are el oarece pile, că altfel n-ar şti să facă de unul singur afaceri !” O altă soluţie comodă, pe care o găsesc „oropsiţii soartei” , se referă la faptul că ei fac tot felul de „prospecţiuni” pentru a afla tot felul de soluţii gândite de alţii, după care se „ bat cu cărămida-n piept !” în faţa părinţilor, a şefilor sau ”în faţa te miri cui”. Hoţomanii jubilează şi, mai apoi, până ce sunt depistaţi, apucă să culeagă „roadele gândirii” celui care munceşte. Este adevărat că o vreme, ei reuşesc să dea un „sens” vieţii lor.

Datorită unei conjucturi sau în urma unei acţiuni sporadice, leneşii reuşesc să adune o sumă de bani, după care se „sting” ca iluminatul stradal în orele dimineţii. Adică, nu sunt consecvenţi în ceea ce fac, motiv pentru care caută tot felul de „ slugi “. Aceste personaje duplicitare, în schimbul unui pumn de mărunţiş, prestează pentru ei tot felul de activităţi umilitoare. Dacă încerci să-i conştientizezi, e ca şi cum a-i „pune sare pe rană”. Această specie de semi-leneşi, care au în buzunar nişte bani, devin ironici, „ se dau mari “ la un moment dat şi vor să terfelească într-un fel sau altul, de câte ori au ocazia, personalitatea celor din jurul lor. Uită de modestie şi iau în derâdere zbaterile şi rezultatele celor care au depus o muncă asiduă pentru a ajunge la nişte performanţe: „ Vai, da ce mare lucru ai făcut ? Şi eu aş fi ştiut să fac aşa ceva! Poate chiar am idei mai bune decât tine !” Replica usturătoare cade ca un bici peste cuvintele defăimătoare ale celor fără principii: „Dacă ai fi ştiut, de ce nu ai făcut ?”

Spuneam despre faptul că sensul vieţii este dat în principal de gândirea şi implicit acţiunile noastre zilnice. Dacă ai un ţel, dacă ai o strategie fie ea personală sau de echipă, viaţa devine mai frumoasă, plină de bucuriile unor împliniri profesionale, familiale sau sentimentale. Sculptorul nostru naţional, Constantin Brâncuşi, scria ,în urmă cu câţiva ani, despre sensul vieţii: „ Drumul înainte este necunoscut, dar noi oricum mergem pe el, împinşi de o nevoie inerentă tuturor lucrurilor: iată la ce mă gândeam când spuneam că facem ceea ce trebuie să facem şi nu ceea ce bunul plac ne poate conduce să avem să facem”.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts