ADIO pentru marele Nicolae Rainea, cavaler al fluierului



Ar fi foarte onorant să vorbesc sau să scriu despre primul arbitru al României de-a lungul timpului, Nicolae Rainea, nu după trecerea lui la cele veşnice. Ziua păcălelilor a început cu o veste tristă, cu un ADIO pentru Nicolae Rainea. Ne aflăm acum în faţa unei personalităţi complexe, a unui om al timpului său, implicat profund în viaţa fotbalului românesc şi mondial, un formator de opinii, fruntaş al societăţii civile din Bârlad şi un puternic ambasador al sportului românesc. Pe atunci erau puţini purtători ai Ecusonului FIFA, printre care şi minunatul sătmărean Otto Anderco, recunoscut pentru calităţile de excepţie chiar de Nicu Rainea. Aveau aceştia puterea de a intui jocul, lăsând avantajul să realizeze continuitatea spectacolului fotbalistic.

L-am cunoscut pe Nicolae Rainea chiar foarte bine şi de multe ori a adus „Olimpiei” noroc, el fiind la centru şi de puţine ori tuşier. Rainea şi-a dobândit o binecuvântată notorietate prin multă răbdare, aflat în prima linie a vieţii sportive din România. Doamne, câte meciuri internaţionale au fost conduse de acest Nicolae Rai-nea şi câtă mândrie a stârnit în sufletele noastre. I-a cunoscut pe marii fotbalişti din vremea „Olimpiei” divizionare „A”, vorbind frumos la adresa lui Keizer, Both, Helvei, Bigan, Naum, Knoblau, Bathori, Dancu. I-a cunoscut bine pe Lucescu, Dobrin, Dudu Georgescu, Cornel Dinu şi pe toţi marii fotbalişti de atunci. I-a cunoscut pe colegii lui, arbitri de valoare ca Tudor Andrei, Bărbulescu, Crăciunescu, Ştreng şi pe ceilalţi. Ştia să aprecieze activitatea antrenorilor de „A”, vorbind laudativ despre Nelu Numweiler, C. Teaşcă, Mateianu, Halagian, Ştefan Covaci, Staicu.

Sigur, Nicolae Rainea cunoştea absolut totul despre sportul rege care umplea stadioanele, având atâta respect faţă de cei implicaţi şi au rămas alături de el, în tradiţia marilor bărbaţi ce-şi meritau şi-şi merită cinstea de a fi slujit cu credinţă ţara. Nicolae Rainea s-a dedicat fotbalului, reprezentând cu cinste România în ţările unde a arbitrat, chiar finala Campionatului European alături de Otto Anderco şi Ioan Igna. La pregătirile centralizate cu arbitrii, la antrenamentele fizice şi seminariile teoretice, Rainea se străduia să fie primul. O instruire cu 120 de arbitri din ţară am organizat-o la Satu Mare, Rainea rămânând impresionat de tot ce a trăit aici, în oraş, la Călineşti-Oaş, la bazele sportive din judeţ. L-am avut la centru în mai multe meciuri, apreciind loialitatea, obiectivitatea şi cunoştinţele despre fotbal a publicului sătmărean. După meci, într-un separeu central al „Daciei” era admirat de o sală întreagă, orchestra cântând pentru reuşitele lui Rainea pe plan naţional şi nu numai. Am câştigat cu 2 – 1 la „Poli” Timişoara, cu Corvinul Hunedoara (3-1), al treilea gol fiind realizat de Haţeganu, cu Baia Mare (3-0), egal la Craiova (1-1), golul nostru realizat tot de Haţeganu. Oricum, Rainea şi Nicolae Soare (crainicul radio) au fost foarte ataşaţi galben-albaştrilor ce formau frumoasa echipă de aur „Olimpia”.

Câtă bucurie a avut la Federaţie când am prezentat rezultatele cu echipele maghiare venite la Satu Mare pe care le-am învins prin jocuri atât de reuşite. Csepel, Honved, Videoton, Ferenczvaros. Ţin minte că eroul acestor reuşite a fost Iancu. I-am povestit de trei-patru ori faza din care Iancu a înscris golul (singurul) în meciul cu Dinamo Bucureşti, o foarfecă de la 16 metri pe care publicul n-o poate uita. I-am povestit golul lui Keizer de la 30 de metri din lovitură liberă, dat lui Răducanu (de la Sportul Studenţesc), rămas unic în istoria acestui teren de forbal sătmărean. Doamne câte amintiri mă leagă de acest minunat om de sport, fără pretenţii, fără ifose, modest, care ştia să-ţi mulţumească pentru fiecare gest. L-am aşteptat în Dej, la tren, şi l-am adus la Valea Măriei, unde l-am şi cazat. Dimineaţa, aducând brigada de arbitri, ne-a oprit poliţia şi Rainea s-a rugat să ne lase „că-i e frică să nu înceapă meciul fără noi”. Era spiritual. A activat şi ca observator federal, chiar la meciuri conduse de actualul director-arhitect Ludovic Gyure.

Oricum, 81 de ani pentru o astfel de personalitate sunt puţini, dar… viaţa-i viaţă, iar moartea face parte şi ea din viaţă. Dumnezeu îi alege pe cei buni şi-i aduce aproape de El. Rămâne Rainea care a folosit cu dexteritate vocabularul, atât cel vechi cât şi cel modern, cu expresii colorate şi convingătoare. L-am iubit pe acest om din atât de multe motive, încât numai enumerarea lor ar face de prisos orice alte explicaţii. Memoria lui să lucească veşnic, în înalturi, sub raza de lumină ce-l va păstra mereu printre noi. S-a stins cu fotbalul în gând, cu ţara care nu-l va uita. Odihnească-l Bunul Dumnezeu în pacea Sa! Adio, prieten drag, Nicolae Rainea!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts