Din lumea monştrilor copii spre lumea Sillicon Valley (I)



 “Afdame, Afdame, așteaptă-mă, așteaptă-mă te roog …” Cfaim se trezi luat pe sus de două matahale, băgat într-o dubă și …  adooormit  șiiii … “Nu-me-le și pre-nu-me-le … nu-me-le și pre-nu-me -” “Bine, bine, am auzit ce vreți. Dar unde mă aflu și cine ești? Nu văd pe nimeni în lumina asta violent de albă care-mi sparge retina ochilor obosiți. Ce vreți de la mine … ce vreți de la mine, mamaaaa …” “Șșșșșșș taci Cfaime și  nu te uita în spate …” A tu ești Afdame … unde ne aflăm și cum de-am ajuns aici?” “Ceea ce îmi amintesc e că la un moment dat m-am trezit tras  într-o mașină, în timp ce dintr-o dubă neagră din față, doi vlăjgani îmbrăcați în niște costume negre musculoase și cu ochelari de soare pe ochi te luau pe sus aruncându-te înăuntru. Mai țin minte că vecinii mei din mașină mi-au întins o scrisoare spunându-mi: <<scrisoarea aceasta-ți va răspunde la multe întrebări privind identitatea răpitorilor prietenului tău. Acum trebuie să-ți dăm drumul. În plic ai și-o hartă care te va ajuta să ajungi lângă prietenul tău, fără ca răpitorii să-și dea seama de asta … Vei citi scrisoarea când vei ajunge alături de prietenul tău. Ai acest dispozitiv în buzunarul hainei care te va face invizibil, astfel că nimeni în afară de prietenul tău nu te va vedea. Ai grijă să nu-ți dezbraci niciodată haina cât vei fi acolo. Ai înțeles? >>…  Ajungem într-un gang dintre două blocuri turn și sunt împins afară din mașină tocmai în momentul în care o ușă se deschidea, și … am ajuns aici. Să nu mă-ntrebi  cum am reușit acest  lucru … că nu-mi dau seama. De când sunt aici am văzut o ușă invizibilă deschizându-se de vreo câteva ori, într-una din dăți văzând câțiva indivizi în halate albe aducându-te ținut de mâini și de picioare. Ai stat inconștient cam o oră până când am auzit o voce în spatele unui birou de anchetă punându-ți diferite întrebări … și…”. “Da îmi amintesc de restul. Țin minte că cineva m-a întrebat cum mă”  “Nu-mă-rul de i-den-ti-fi-ca-re vă ru-găm.” “Despre ce număr de identificare vorbiți? Unde mă aflu?” “Nu-mă-rul de i-den-ti-fi-ca-re sau vă în-chi-dem la i-zo-la-re.” “Ce număr de identificare … ce izolare. Ajutor vreau să ies de aici!” “Da-că în tre-i-zeci de me-ga-mi-nu-te nu vă i-den-ti-fi-ca-ți vă i-zo-lăm pe in-su-la …” “Ce insulă, ce izolare … dați-mi drumul de-aici. Mamaaaa!” “Mai tacă-ți fleanca smiorcăitule. Avem la dispoziție mai puțin de 30 de minute pentru a citi scrisoarea salvatoare și pentru a ne face un plan de evadare. Uite acum deschid plicul … este de la o organizație pentru salvarea principiilor morale de pe planeta Pământ, numită Asociația Familiilor din România … încep să citesc: Sunt relativ tineri. Sunt ambițioși. Sunt agresivi. Se cred bravi și imbatabili, dorind să schimbe lumea peste noapte. Au obiective bine definite în minte și caută să le aplice cu agresivitate și repeziciune la scară mondială. Disprețuiesc educația și anii petrecuți în universitate, ani pe care îi consideră o pierdere de timp și risipă de energie intelectuală;  disprețuiesc trecutul, valorile fiindu-le irelevante și urând guvernele, statele, organizațiile politice și militare privindu-le  ca pe niște obstacole în calea progresului; a unui progres imaginat și definit de ei. Disprețuiesc pe cei în vârstă, pe cei slabi, pe cei mai puțin ambițioși ori mai puțin inteligenți, fiind propulsați de impulsul de a inventa, de a descoperi, de a amplifica tehnologia fără a se gândi dacă ce vor să facă e util ori inutil pentru om, pentru societate. Ei sunt enigmaticii oameni  din Sillicon Valley.”

Valeriu Ioan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts