ÎNVIEREA – în candela sufletului meu!



Glăsuieşte versetul 25 din capitolul 20 din Sf. Evanghelie după Ioan, că Toma, unul dintre cei 12 ucenici (numit şi Geamăn), le-a zis însoţitorilor lui că nu va fi convins şi nu va crede că într-adevăr Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat, numai dacă va vedea semnul cuielor în mâinile Lui şi dacă-i va pipăi coasta. De aici şi expresia „Toma Necredinciosul”, care a primit sensul obişnuit, zilnic, pentru exprimarea îndoielii, a neîncrederii. Te întrebi în ce să mai creadă „biet român, săracu”- vorba lui Eminescu, care de câtăva vreme dă „înapoi ca racul”!

Multă parte a populaţiei se vede dispreţuită, strivită de indiferenţa sfidătoare a „marilor zilei”. Mulţi oameni cinstiţi sunt săturaţi de balivernele fluturate prin faţa ochilor. Pe Toma Necredinciosul, în fiecare dintre noi, ce l-ar mai putea convinge? Nu cred că azi românul o duce mai bine ca ieri. Mai bine de jumătate din români spun că le-a fost mai bine în epoca trecută. Cum l-ar putea cineva convinge şi cu ce argumente pe românul de rând (nu pe cel îmbogăţit peste noapte prin hoţii şi matrapazlâcuri) care duce greul de când este lumea, că o duce bine acum?

Cum şi, mai ales, cine va reuşi să-i convingă pe români că azi, după ce s-au distrus complexe agroindustriale, au lăsat fără protecţie produsele alimentare autohtone, au şubrezit siguranţa şi apărarea naţională, că ne aflăm pe drumul cel bun?

Românii aşteaptă răsunetul „Veniţi să luaţi lumină!”, când lumii se va arăta izbânda vieţii asupra morţii şi triumful luminii asupra întunericului prin marea minune a Învierii. Şi în acest an, ivirea luminii peste lume, ca mare sărbătoare a creştinătăţii, nu este umbrită şi în adâncul sufletelor românilor trebuie să domnească liniştea, bucuria, bunătatea şi, desigur, iubirea şi iertarea! Raţiunea fiecărui sătmărean să fie luminată!

Bunul simţ nu trebuie sfidat, ca elementarul gest uman al încolţirii gândului de pace şi prosperare.

Noi ştim să trecem peste greutăţi şi mai ştim că, cert, cântecul şi poezia existau înaintea istoriei, iar Bălcescu susţinea că „oamenii mai întâi cântă, pe urmă scriu”. Ar fi ca un mesaj transmis urmaşilor, alături de încrederea mărturisită drept „cântece cu putere de testament”- totul pentru dăinuirea fiinţei neamului. I-aş aminti pe Alecsandri, Coşbuc, Delavrancea, Macedonski, Iosif Vulcan, V. Eftimiu, L. Blaga. Îi văd pe toţi alături de noi, cu gândul la românii plecaţi departe, mai mult alungaţi, să-şi „caute” existenţa fredonând pe versurile lui Ioan Neniţescu: „Acolo este ţara mea/ Şi neamul meu cel românesc/ Acolo eu să mor aş vrea./ Acolo vreau eu să trăiesc!”

Prin emisiunile realizate la NVTV i-am cunoscut pe sătmăreni şi la „Înviere”, frumoşi şi fericiţi, făcându-i, prin sufletul înălţător şi prin rugăciune, şi pe alţii fericiţi. Este „Învierea” un moment al fiecărui an trăit cu credinţă fermă în dăinuirea noastră, dorinţa de a scăpa de păcate, de a deveni iertători şi iubitori, de a deveni mai buni, mai trainici şi mai umani!

Doamne, ce schimbaţi, în bine vom fi după lumina primită, pe care o vom păstra arzând în candela sufletului nostru!
Hristos a Înviat!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts