Libertatea gândului



Gândul este un fel de motor de teleportare imaterială cu ajutorul căruia străbatem timpul trecut, stăruim în prezent şi călătorim în viitorul virtual. El nu poate fi înlănţuit, încarcerat, umilit, hăituit, ignorat, desconsiderat sau şantajat. Gândul nu este de natură materială, deşi uneori avem iluzia că are conotaţii materiale. Cu ajutorul gândului ne reîntoarcem în timp la cele mai frumoase sau dramatice episoade din viaţa noastră. Psihologii afirmă că de multe ori avem tendinţa de a reţine numai ceea ce a fost frumos în diferite etape ale existenţei efemere. În trăirile de dor, căutăm în arhivele minţii noastre momentele sau imaginea persoanei iubite sau a celei care a părăsit această lume pământeană. Cu cât înaintăm în vârstă apelăm la miraculosul gând prin intermediul căruia retrăim cele mai frumoase clipe ale vieţii. De câte ori stai de vorbă cu o persoană în vârstă aceasta pune accent, în mod vădit, pe anumite ipostaze trăite de aceasta în tinereţe. Alţii la vârsta senectuţii îşi aştern pe hârtie experienţele şi aventurile vieţii prin intermediul gândului, care face posibilă reîntoarcerea în timp.

La tineri situaţia este mai delicată, mai ales când sunt îndrăgostiţi sau visează să devină celebri sau să obţinută rezultate spectaculoase într-un domeniu sau altul. Cu ajutorul gândului ei îşi alină dorul, pentru că se pot reîntoarce la cele mai frumoase momente trăite alături de persoana iubită. Rememorăm în pragul serii sau în timpul unor contemplări succesele noastre, care parcă ne motivează şi mai mult demersurile profesionale sau proiectele de viitor. De multe ori, ca într-o sală de cinema, revedem cu ajutorul gândului fragmente sau momente remarcabile din viaţa noastră, cu o repeziciune uluitoare. Gândul este extrem de rapid, intangibil şi liber ca “pasărea cerului”.

Un lord englez spunea odată cu nonşalanţă:” Dumnezeu mi-a dat o limbă cu ajutorul căreia pot să-mi ascund gândurile ! “ Fiecare dintre noi are un anume fel de a gândi în baza căruia îşi elaborează strategiile. Cu ajutorul gândului, omul elaborează tot felul de planuri de acţiune, ţinute de multe ori în secret, pentru a putea supravieţui într-o lume a luptei pentru supravieţuire. Unii dintre noi sunt prevăzători şi folosesc formula consacrată: “Spun ceea ce cred, dar nu spun ceea ce gândesc ! “ Gândurile pot să se transforme în “păsări de pradă” sau pot să se materializeze în acţiuni de pace şi armonie interpersonală. Cu peste 6000 de ani în urmă, un meşter necunoscut a confecţionat un personaj din lut ars, care imită gestul gândirii, cunoscut la noi sub denumirea de “Gânditorul de la Hamangia”. Gândirea este nemuritoare, iar prin intermediul ei s-au transmis de-a lungul veacurilor legi şi virtuţi morale sacre.

E mare lucru să gândeşti!. Nu o dată am auzit expresia : “Gândeşte că doar nu eşti plantă !“ În familiile tradiţionale exista un lider, fie bărbat sau femeie, care avea privirea de ansamblu a strategiilor de lucru, organizarea muncii şi care putea să prevadă, din anumite puncte de vedere, viitorul economic al gospodăriei sau al unui membru al familiei. El era gânditorul familiei în preajma căruia te simţeai în siguranţă, iar ceilalţi erau buni executanţi şi nu comentau deciziile liderului. Oamenii care gândesc au rezultate remarcabile, iar cei care sunt deficitari din acest punct de vedere şi nu ştiu să folosească forţa gândului, care trebuie să fie analitică şi comparativă, gustă din amărăciunea insuccesului. Până şi în triburile de indieni liderii-gânditori, şefii de triburi, erau veneraţi şi respectaţi cu sfinţenie pentru că deciziile lor confereau siguranţă colectivităţii. Pe la noi, oamenii leneşi, care nu gândesc, sunt satirizaţi sub diferite forme: „ Ce faci bade, şezi ori te gândeşti ?“. “No, amu numa şăd !”

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts