More

    Cât de pregătiţi suntem pentru absorbţie?!

    S-a declarat mereu că absorbţia este prioritatea zero! A cui prioritate? A preşedintelui sau a primului ministru, a ministrului fondurilor europene sau a miniştrilor de resort, a autorităţilor de management sau a organismelor intermediare, a administraţiei publice sau a mediului de afaceri? Nimeni nu explică că de fapt absorbţia depinde de angajamentul tuturor factorilor interesaţi, şi că de fapt implicarea trebuie să fie atât la nivelul instituţiilor şi proiectelor cât şi la nivel individual. Din păcate nu cheltuielile angajate efectiv în proiecte, şi nici corecţiile financiare aplicate, ci doar sumele efectiv rambursate de Comisia Europeană. Tocmai din acest motiv absorbţia constituie un barometru exact al capacităţii economiei româneşti de a utiliza co-finanţarea UE, al gradului de pregătire a mediului economic românesc pentru a cheltui aceste fonduri. Mass-media semnalează doar disfuncţionalităţile instituţiilor statului. Dar oare mediul socio-economic românesc este pregătit să îndeplinească cerinţele finanţatorului de a cheltui banii în acord cu obiectivele asumate?

    Orice sondaj de opinie am realiza, 90% din respondenţi ar răspunde că pentru absorbţie avem nevoie de proiecte. De fapt, mai important ar fi ceea ce ar răspunde restul celor 10%.

    Aceştia ar indica elementele esenţiale care lipsesc: proceduri simple, resurse umane şi financiare, instituţii serioase care să acorde sprijin proiectelor şi nu să le caute “nod în papură”, transparenţă, consultanţi foarte bine pregătiţi în afara oricăror conflicte de interese, bănci care să acorde împrumuturi în condiţii avantajoase, fonduri de garantare şi contra garantare.

    Deşi există un interes foarte mare pentru fondurile europene, demonstrat prin supra-angajarea înregistrată pe unele axe prioritare, lipsa de viziune şi de strategie este vizibilă. În cazul proiectelor de infrastructură se remarcă o necorelare pe tipuri de investiţii, accentul se pune pe câştigarea cu orice preţ a unui proiect, fără un studiu de impact, de multe ori celelalte investiţii din zonă fiind chiar afectate de implementarea proiectului în cauză. Situaţia este chiar şi mai proastă atunci când ne referim la investiţia în oameni. Percepţia generală conform căreia proiectele reprezintă o afacere profitabilă a condus la o slabă concentrare asupra beneficiarilor finali, relevanţa proiectelor fiind scăzută.

    Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze, este impresia generală creată că aceste fonduri au fost alocate pentru a salva afaceri sau domenii de activitate. Aceasta arată că nu suntem încă pregătiţi de competiţie, mai ales că un proiect înseamnă dezvoltarea sau modernizarea propriei afaceri sau activităţi, fondurile europene fiind doar un stimulent şi nu un substitut. Din acest motiv, pentru o mai bună administrare a acestor fonduri, este necesară crearea unui consens naţional. Programarea şi definirea indicatorilor pentru viitoarea perioadă de programare sunt o sarcină dificilă care necesită consultare publică permanentă dar şi o conştientizare suficientă. Rămâne să vedem cum va fi posibil acest lucru!

    Ioan Raţiu

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE