Se vorbeşte foarte mult despre decizii în ultima perioadă de timp. Ele pot să ne propulseze pe calea succesului sau insuccesului, iar bucuriile sau supărările le suportăm noi în calitate de decidenţi. De nenumărate ori luăm decizii pe seama unor informaţii false, care nici măcar nu le-am verificat suficient de bine. Alteori, nu ţinem cont de marjele de risc, nu le evaluăm cum trebuie şi luăm decizii “luminaţi” de mirajul unui câştig consistent.
Documentarea minuţioasă este, cum se spune, secretul succesului. Nu trebuie să facem niciun fel de rabat de la exigenţele necesare colectării informaţiilor, verificării acestora, cel puţin din trei surse, şi abia apoi să emitem judecăţi de valoare în baza cărora să luăm o decizie definitivă. În timpul documentării sunt foarte importante şi observaţiile specialiştilor, deoarece interpretările noastre s-ar putea să fie eronate din moment ce nu avem studii aprofundate într-un domeniu sau altul. De obicei, la elaborarea deciziilor participă toţi cei implicaţi într-o afacere sau când este vorba de a încheia un contract. Cu siguranţă, aceste reguli, în ceea ce priveşte luarea unei decizii, sunt de referinţă, pentru că situaţiile de viaţă sunt extrem de complexe şi neprevăzute, iar profitori există la tot pasul…
Se spune că niciodată nu trebuie să iei de unul singur decizii ad-hoc, pompieristice, pentru că s-ar putea să fiţi cuprinşi de „mirajul” unei oferte care are în spatele ei un şiretlic. Expresiile de genul: „Lasă-mi timp de gândire până mâine” sau „Mă consult şi cu specialiştii mei şi-apoi o să vă dau un răspuns !” vă oferă posibilitatea de a analiza în tihnă toate aspectele pozitive sau negative ale unei oferte tentante. Mai mult de-atât veţi avea posibilitatea să evaluaţi posibilele consecinţe, la care veţi putea adăuga şi măsurile de siguranţă, de garanţie şi securitate a viitoarei investiţii.
În viaţa de zi cu zi, suntem asaltaţi de nenumărate situaţii de conjunctură, de răscruce, în care trebuie să luăm decizii urgente. Trebuie să gândim repede, să evaluăm situaţia de fapt, dar şi să întrevedem consecinţele. Atunci, apelăm la prieteni, la familie, la colegi de muncă, la instituţii de specialitate pentru a ne verifica ipotetica decizie. De multe ori, primim răspunsuri de genul: „ Nu ştiu, no, faci cum vrei, dar eu cred că ar fi mai bine aşa …” sau „Eu nu m-am confruntat cu astfel de situaţii, întreabă pe altcineva…” Disperarea apare în momentul în care nu avem suficiente informaţii şi trebuie să luăm o decizie urgentă. Rămânem singuri în faţa actului decizional şi ne temem de posibilele acuzaţii ulterioare ale familiei, prietenilor sau colegilor, dacă decizia luată nu a fost cea corectă.
„Avalanşa” de acuzaţii se abate asupra noastră în momentul în care decizia s-a dovedit a fi incorectă, neprofitabilă în alte cazuri, iar cei „dragi”…, care nu s-au implicat în actul decizional, devin foarte „deştepţi” în momentul în care judecă retroactiv decizia luată de tine. Atunci funcţionează cel mai bine zicalele : „Mulţi eroi după război! „ sau „După ploaie chepeneag”. Dacă decizia s-a dovedit a fi corectă şi profitabilă toţi cei apropiaţi te copleşesc cu tot felul de cuvinte de laudă.
În ţările dezvoltate, deciziile sunt luate la nivelul echipelor de lucru. Fiecare, pe „felia lui”, studiază din toate punctele de vedere perspectivele, tendinţele existente pe piaţă, experienţele nefaste, ultimele cercetări în domeniu, iar după ore îndelungate de documentare şi analize comparate, informaţiile sunt prezentate în sinteză, în mod pragmatic, în faţa Consiliului decizional. Chiar şi la nivelul familiei, deciziile trebuie luate împreună cu cei dragi, chiar şi cu rudeniile şi alţi specialişti din domeniul juridic sau economic – în funcţie de proiectul existent. Oricum, este bine să „nu daţi cu oiştea-n gard”, să vă documentaţi şi să vă luaţi măsurile maxime de siguranţă, pentru ca să nu aveţi surprize neplăcute în familie, la locul de muncă sau în orice alt domeniu de activitate al vieţii sociale.
Dumitru Ţimerman