Cartea „Oameni şi fapte” este o chemare spre prietenii între oameni, cuvânt de omenie pus în pagină. Rând pe rând noi trecem Dincolo, intrând în spulberul veacurilor. Prof. Teodor Curpaş este un om în urma căruia rămân fapte de bine, nume spre a fi şoptite. Rămân cuvinte tipărite, ca apoi să fie purtate din glas în glas. Această carte vine în contact cu realitatea, autorul nu-şi uită prietenii, oamenii de cultură, oamenii din judeţ cu realizările lor. Descrierea oamenilor şi a faptelor devine un peisaj marcant, un bagaj imens de date, de o deosebită limpezime, adevăruri care le-a prezentat în faţa cititorului cu un mare talent d-l prof. T. Curpaş.
O viziune cerebrală străbate întreaga carte, un echivalent intelectual care îmbrăţişează o mare categorie de fapte ale oamenilor care au însemnat ceva pentru oraşul nostru, numerar ar fi între 40 -50, plus ceilalţi amintiţi doar cu numele.
Acţiunea spiritului îi poartă paşii scriitorului şi poetului prin tot judeţul unde se împărtăşeşte cu un lanţ de trăiri la care i se adaugă şi o verigă de suflet. Jovialitatea, prietenia le pune mereu pe primul plan, omenia e cea mai mare calitate a unui om, iată că domnul profesor este mereu prezent în situaţii de a oferi, de a ajuta, de a scoate în evidenţă rezultatele oamenilor. Aceste stări de spirit fac şi au făcut ca imaginea d-nului profesor să se alinieze printre cei mai de valoare oameni ai societăţii. Referitor la ajutor, mă număr şi eu printre cei care au fost ajutaţi. Pe această cale îi mulţumesc din suflet d-nului profesor.
Domnul profesor, scriitor şi poet este în această carte fereastra prin care priveşte lumea. Iisus a spus: „Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia îl vor vedea pe Dumnezeu”. Din îndemnul inimii şi a proniei divine, a avut sfântă chemare spre Biserica Lui Cristos, printr-o permanentă străduinţă a ales ca această carte să fie binecuvântată şi de aleşii lui Dumnezeu, preoţii, care slujesc Sf. Biserică cu devotament şi cu credinţă. În grădina bisericii noastre autorul a adus speranţă, iar în inimile noastre credinţă, înălţare într-un imn de slavă Tatălui Ceresc. Comunicarea cu aleşii Lui Dumnezeu este o sublimă chemare dumnezeiască. Cununa biruinţei a fost câştigată prin credinţă, Spiritul Sfânt i-a luminat mintea şi sufletul, pecetea dumnezeiască l-a ridicat pe bunul nostru autor pe treapta cea mai înaltă a diapazonului uman. Apariţia la TV a preacuvioşilor părinţi sufleteşti, preoţii, iar moderator fiind domnul profesor Curpaş a fost ca o chemare la rugăciune, ca o aprofundare a credinţei. Autorul a fost convins că binele şi înţelepciunea micşorează spaţiul răului şi s-a îndreptat spre Biserica lui Cristos şi aleşii ei, preoţii, pentru că înţelepciunea este sufletul puterii lui Cristos.
Omul Teodor Curpaş a trecut prin lume cu multă înţelepciune, cu multă omenie, cu suflet mare adevărat. Prof. Teodor Curpaş nu i-a uitat pe confraţii dumnealui, poeţii, pentru că poetul cară în vers şoapte ce curg, întristări şi bucurii din amurg, câmp înflorit, fete jucând, cuget curat şi sat îmbrăcat în culori de curcubeu în zi cu soare, iar iarna în ninsori. Poetul e inima ce zvâcneşte mereu, vorbeşte cu soarele şi luna, împarte stele, în faţa lui munţii se supun, căi neumblate deschide umblând, spulberă dureri, vindecă inimi, e foc ce arde în tăcere, ce dezleagă enigme, mângâie dureri din întregul univers şi uite aşa cu un semn de bucurie le pune în vers.
Ana Vacarciuc