Poetul Teodor Curpaş se încadrează perfect în această ramă, citindu-i poeziile. Nu a uitat să pună în pagină şi importanţa revistei „Poesis” şi pe conducătorul ei, George Vulturescu. O revistă reprezentativă pentru judeţ şi pentru ţară. Dăruirea de dascăl se simte în toate paginile acestei cărţi. Dascăli şi poeţi împletesc cununa acestei cărţi şi nu numai, cum am spus în rândurile de mai sus, sunt multe modele autentice cum spune şi titlul „Oameni şi fapte”. Ei s-au angajat concret în viaţa comunităţii. Prin popasurile făcute prin judeţ, a făcut cunoştinţă şi cu ţăranul român, de copil şi-a dat seama că ţăranul nostru fără natură ar dispărea, s-ar spulbera fizic şi spiritual. Vorbeşte în carte şi despre tradiţii şi obiceiuri, astfel dezleagă tainele, împreună cu ei realizând singura minune ce s-a desăvârşit: Viaţa!
Nu o dată prin poeziile şi scrierile d-nului profesor, poetul, scriitorul s-a întors în satul copilăriei sale. Îndrăznesc să scriu din dorinţa sinceră şi din imboldul sufletesc de a face cunoscut cititorilor că mai există oameni care au ajuns în vârful piramidei, dar nu au uitat de locurile în care s-au născut. Ilustrul profesor nu şi-a uitat copilăria, nu a uitat de pârâiaşul ce trecea prin capătul satului, nu a uitat de bunicul, de poveştile lui, de soldăţei făcuţi din pâine şi slăninuţă. „Ce gospodar era bunicul”, spune profesorul de azi, cu mândrie, şi mai spune prof. Teodor Curpaş: „Aveam impresia că oamenii de acolo erau fraţi şi surori, oamenii care admirau cântecul şi jocul celor de sub “higheghe”. Aşa mi s-au părut în anii copilăriei, aşa i-am purtat prin trecerea timpului, aşa i-am iubit şi-i iubesc, purtându-i în inima mea”. Din confesiunea prof. „Doamne, ce frumos e să fii din nou copil”. De la buna , minunata lui mamă şi de la bunicul a învăţat că: Omul prin viaţă trebuie să treacă cu multă omenie, cu suflet mare adevărat, cu înţelepciune. Să ştii că D-zeu a zămislit un Brâncuşi, un Eminescu, pe care nu l-a uitat să-l pună în această carte şi în multe altele. Dumnezeu ne-a dat inelul de aur al lui Saturn, nu trebuie să ne zăvorâm într-un turn, asta face că ilustrul profesor s-a descătuşat, nu l-a uitat nici pe Păunescu şi pe mulţi alţi poeţi.
Profesorul, poetul şi scriitorul n-a uitat dintre cărţi şi manuscrise să privească şi viaţa satului. Din nou o aduc în cuvânt pe deosebita şi înţeleapta mamă a d-lui profesor, care a avut un mare rol în desăvârşirea educaţiei, însuşiri nobile, zâmbetul bunătăţii, moştenite dar şi cimentate cu mult tact de buna mamă. Nu este greu să bănuieşti că în această apariţie şi creaţie a Celui de Sus se întruchipează „dascălul”, plin de discreţie, sobrietate şi distincţie, profesorul Teodor Curpaş, un talentat poet şi scriitor. Prin toată măreţia şi totodată simplitatea înnăscută a adus în rândul studenţilor din Ujgorod, elevilor şi dascălilor liniştea, o linişte ce i-a încurajat, le-a dat speranţă de viaţă, simţind în persoana dascălului lor o modestie firească, necăutată a marilor valori morale şi spirituale. Şi-a câştigat prestigiu şi autoritate în faţa studenţilor şi elevilor, în faţa colegilor, este iubit şi apreciat. Prin modestie a dat lecţii de înaltă etică cetăţenească.
Cartea „Oameni şi fapte” poartă în ea bogăţia sufletului, demnitatea, omenia, cumpătul, respectul faţă de aproapele şi de neam şi iubirea sfântă a vetrei strămoşeşti. Toate aceste virtuţi sunt moştenite de la buna mamă, de la moşii şi strămoşii dânsului.
Ana Vacarciuc