More


    Poreclele defăimătoare şi nevinovate

    =

    Poreclele au existat dintotdeauna. Unele dintre ele sunt ofensive, iar altele sunt nevinovate şi nostime. Zilele trecute am întâlnit un prieten, care mi-a destăinuit despre faptul că unii dintre colegii lui îl şicanează mereu cu tot felul de porecle ostentative, cu scopul de a-l batjocori şi de a râde de el. Bunăoară, la prima vedere, ai zice că poreclele de genul: “ Grăsanule ! “; “Pepsi “, sunt nevinovate, dar impactul psihologic asupra celui vizat, respectiv asupra personalităţii lui, are un efect ofensiv, de subestimare în faţa celorlalţi. Pentru a-l linişti, i-am zis să-i dea o replică simplă celui care-l atacă în mod dur cu astfel de porecle şi, desigur, să nu-l mai bage-n seamă: “ Bine că eşti tu deştept ! “

    Ulterior, i-am povestit acestui prieten despre tatăl meu, care pe vremea când eram copil mi-a vorbit despre porecle: “ Nu trebuie să te superi niciodată, dacă unii dintre prietenii sau colegii tăi ţi-au găsit o poreclă. Cu cât te vei supăra mai mult, şi le vei arăta acest lucru, cu atât ei îţi vor spune porecla de mai multe ori, iar apoi vor râde de tine. Chiar şi mie mi-au pus tot felul de porecle, respectiv: – Tarzan, Decebal – dar eu nu m-am supărat niciodată pe colegii mei de muncă“.

    Prietenul meu, afectat de poreclele defăimătoare sau nevinovate ale colegilor, după ce a ascultat această scurtă poveste moştenită de la tatăl meu, s-a mai liniştit şi un zâmbet s-a arătat pe faţa lui nevinovată. Am continuat să accentuez faptul că, de obicei, dacă unii colegi simt că eşti afectat de o poreclă aceştia îi îndeamnă şi pe ceilalţi să o spună mai în glumă, mai în serios: “ Zi-i colegului nostru: Grăsanule !” şi-ai să vezi cât de mult se supără. Pentru ignoranţă este bun sfatul bătrânesc: “ Dacă intri în tărâţe, te mănâncă porcii ! “

    În mediul sătesc, de asemenea, întâlnim foarte multe porecle, care de obicei sunt date de către cei din comunităţile respective, în funcţie de îndeletnicirile sătenilor. Multe dintre aceste porecle au un caracter inofensiv, iar altele au rolul de a-l conştientiza pe cel care a săvârşit fapte rele. Poreclele nevinovate sunt acceptate inclusiv de cei cărora le sunt adresate, în timp ce poreclele defăimătoare nu sunt acceptate de foarte mulţi săteni. Poreclele defăimătoare sunt rostite numai în anumite situaţii conflictuale, când omul este lovit în “ punctul cel mai sensibil “, ca un fel de hărţuire psihologică. Omul nu este neapărat afectat de o astfel de poreclă, de multe ori nedemnă pentru personalitatea lui, dar rostirea ei în mod ostentativ, cu prejudecăţile aferente celui care o rosteşte, deranjează liniştea interioară a celui ofensat. Există un fel de satisfacţie ascunsă, trăită de cei care rostesc poreclele defăimătoare, o răutate care uneori se termină cu câţiva pumni încasaţi de cel care „loveşte” dur cu o astfel de poreclă.

    Unele porecle sunt lansate în anumite comunităţi de către cei care suferă de invidie şi n-au reuşit să se realizeze în viaţă. Au o cultură îndoielnică, nu ştiu să aprecieze personalitatea unui om şi realizările acestuia de-a lungul vieţii. Invidia naşte tot felul de porecle, care sunt improprii pentru omul respectiv, dar sunt gustate şi agreate de liderii culturii suburbane sau de pseudointelectuali. Partea bună este că de multe ori, aceşti creatori de porecle defăimătoare încasează tot felul de replici dure de la oamenii bine pregătiţi, de la intelectuali şi chiar de la oameni simpli din popor, care sunt înţelepţi şi cu frică de Dumnezeu. Defăimarea prin tot felul de porecle a ajuns până la cele mai „înalte trepte” ale societăţii noastre. Impactul în plan social este de multe ori devastator pentru o mare personalitate. În timp ce mediocritatea jubilează şi râde pe seama unei astfel de porecle, cei care le-au emis râd de prostia celor care pronunţă mecanic o anumită poreclă. Adică, se întâmplă ceva de genul: “ Noi râdem cu ei, iar ei râd de noi !“. Interesant rămâne faptul că în momentul în care cei care adresează porecle primesc şi ei, în replică, anumite porecle, aceştia se supără şi apelează la un limbaj de mahala pentru a-şi apăra orgoliile rănite. Abia atunci, în urechile infatuării lor răsună cuvintele celebre: “ Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face ! “

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img