Opţiunea lui Salah Mahdi, între Dumnezeu şi neamul său!

Salah Mahdi rămâne un poet special printr-un stil personal, ce şi-a îmbogăţit alura, forma şi substanţa prin care se exprimă şi prin care s-a arătat.

Am luat un volum de versuri ce-l caracterizează total pe omul venit în România tocmai din Irak, volum intitulat „Poeme de sâmbăta”, tipărit la Editura „Limes” din Cluj-Napoca, în 2008. O carte pe cât de interesantă, pe atât de originală ca viziune şi ca forţă.

Este Salah Mahdi un om ce s-a creştinat primind numele de Ioan, un om ce a făcut din biografie o putere a credibilităţii, aducând în scrieri o voce care-i întregeşte portretul. Noutăţile fugare, secvenţiale, devin atât de atractive prin ruptură, ca într-un jurnal special. Acest neobosit poet, în anii petrecuţi aici, a simţit româneşte, a vorbit româneşte şi a scris atât de simţitor, încât ai crede că-i inspirat şi atât de prolific, de îşi leagă viaţa personală de cea afectivă, de poezie. Volumul arată o conştiinţă literară, unic prin consecvenţă şi talent. Cartea este o bucurie simplă în care este vorba de trăiri, de admiraţie, de contemplări şi de atâtea destăinuiri. Se întreabă cine este el? „Sunt poetul,/ Profetul poeţilor/ Şi ultimul poem/ Dictat de Dumnezeu./ Sunt un vers care plânge în munţi,/ Sunt vioara care cântă la nunţi/ Şi inima mea / E o odaie/ Pentru prieteni şi fulgere/”.

Este Salah Mahdi de o distincţie intelectuală rară, este poetul ce a trecut prin viaţă, cu folos pentru cultură. Acum, când vorbim despre el la timpul trecut, la ora când pământul şi întreaga natură s-a îmbrăcat în verde şi-i plină de flori, când ochii ţăranilor au dorul veşnic de câmp, toate dau înţelesul vânătorii de vânt şi furtună ce l-au dus pe poet, chemându-l pământul său!: „-Oare cine îţi va aminti de noi, / Să ne pună o placă de doliu/ Într-un oraş sau într-un sat?”…Moare poetul în adâncul/ Versurilor de pahar/ Plânge poetul/ Ca o frunză de fulenar/ Un singur portret,/ De moarte.”/

Vorbim despre Salah la trecut, dar putem pătrunde în poezia lui ca într-un infinit al infinitului, în nişte înfiorări ce tulbură realitatea prin culori, prin umbre, prin rostiri şi lumini. El a devenit un truditor pe aria întinsă a poeziei şi a limbii române, traducând excepţional „Luceafărul” lui Eminescu în arabă!

Poezia lui Salah Mahdi este o cântare tăcută, neliniştită şi întrebătoare. Poezia lui este taină, adevăr şi ecou. Are un discurs modern, găsind secretul înfrângerii timpurii, dar …păcat că timpul nu l-a găsit pe el! În multe poezii este răvăşit, aşa cum a fost şi sufletul lui. Chiar când evocă momente mai senine îşi aduce aminte de ceva întunecat, ce-i tulbură trăirile sufleteşti. „Nu am un râu/ Să pot spune:/ Am moştenit/ O frontieră./ Nu sunt ultima lacrimă de sânge/ Care a curs pe pământ/ Şi-a fost înălţată/ Până la cer/ Ca nişte nori./ ”

Viaţa lui Salah Mahdi, cărţile lui, truda, plăcerea de a citi, de a-şi face prieteni, de a afla despre noi, totul îl face să valorifice notaţia în poezie, o notaţie întreruptă de o pană de curent, ca o sărăcie sau disperare, o frică de finalul căderii cortinei. De ce ţi-e frică nu scapi! „Încă nu s-au împlinit/ Cântecele poeţilor/ Şi războiul a mers/ Să se odihnească într-o cafenea/ De noapte/”.
Sau: „Oare/Iubirea se poate naşte/ Inainte de versurile poeţilor?/ Aşteaptă-mă, moarte,/ Până ce adun versurile/Din ultimul meu poem/”.

Salah Mahdi, un model de om, de poet, cu o conştiinţă de neam şi de limbă la care a aderat cu toată fiinţa sa – lucru dovedit, care n-a fost scrisă nicicum! De aceea am spus la început că este un poet special. A scris cum a simţit, cum a vrut, fără control exterior. Poeziile sale rămân un document scris cu pecetea talentului său înnăscut, încărcat cu harul poeziei. Are şi versuri triste, născute, poate, din durerea pribegiei pe care o simt doar cei care au gustat din ea câtuşi de puţin! Şi totuşi, Salah Mahdi are un fond remodelat după sufletul său preaplin de iubire. El s-a considerat nu într-o lume pierdută odată cu vârsta şi cu mutarea aici, într-o ţară care l-a primit frumos, ci a fost mereu netributar modei, un necomplexat, ci cu mult curaj de a-şi cânta şi plânge lăuntrul său cu tematici ce-l bucură şi nu-i dau pace! Să aibă linişte acolo, unde Dumnezeu îl ocroteşte-n pacea Sa!

Teodor Curpaş

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Dilema Burdea

Cu toate că autoritățile sătmărene au reamenajat sensul giratoriu de la Burdea, cu delimitări ale benzilor de circulație, sunt unii șoferi care nici așa...

Viaţa artistică la Satu Mare după cel de al doilea război mondial

Viaţa în general, viaţa culturală, artistică după al doilea război mondial era săracă, tristă, pesimistă. Satu Mare după bombardările din septembrie 1944 arată jalnic,...

Infractor periculos, prins și încarcerat

La data de 14 iulie a.c., polițiștii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale cu sprijinul luptătorilor din cadrul Serviciului de Acțiuni Speciale, au pus...

Hoațe din magazine, reținute de polițiști

La data de 6 iulie a.c., polițiștii din cadrul Poliției oraș Tășnad au fost sesizați cu privire la faptul că persoane necunoscute ar fi...

Record de cazuri noi de COVID-19 la nivel național

A cincea zi consecutiv, la Satu Mare nu a fost înregistrat niciun caz nou de coronavirus. În schimb, ieri, la nivel național, a fost...