More


    Când o Coloană sărută infinitul (III)

    =

    brancusi01

    Campania GNV de redescoperire a României se află din nou la Târgu Jiu după un an de pauză, fiind conduși în plenitudinea valorilor brâncușiene de prietenul nostru dr. Sorin Buliga, unul dintre cei mai prolifici cercetători în domeniul studiului vieţii şi operei marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Ne aflăm într-o pauză de filmare în fața unei tradiționale ”răchie” și-a unei delicioase ciorbe de burtă.

    Coloana, un simbol major pentru Brâncuşi
    ”Preocuparea lui Brâncuşi pentru tema Coloanei, culminând cu monumentalizarea ei la Târgu-Jiu, denotă faptul că pentru artist acest simbol avea o semnificaţie extrem de importantă, pe care dorea să o împărtăşească şi semenilor săi. Iar una din căile pe care a ales-o în acest sens a fost şi aceea de a păstra un anumit mister asupra sensului precis al lucrării sale, cu scopul de a stârni curiozitatea celor cu dorinţă de adevăr, frumos şi filosofie, care, cercetând şi meditând asupra lucrărilor sale se vor „înfrăţi” în acest fel cu el, îmbogăţindu-i creaţia prin „impresiile” şi „sugerările lor creatoare” (după cum îi explica lui Nicolae Titulescu).” ”Brâncuși filozof, teolog,  cercetător al folclorului, dar mai ales … OM. Cum se legau și cum colaborau toate aceste identități în Coloana fără sfârșit?” ”În decriptarea simbolismului arhaic al Coloanei fără sfârşit vom ţine cont de următoarele aspecte: semnificaţia stâlpilor funerari prin prisma folclorului românesc, semnificaţia unor motive decorative folclorice cu forme asemănătoare operei de care vorbim, aflate pe elemente de arhitectură românească populară, decodarea în cheia tradiţiilor universale a acestui simbol şi de aforismele şi textele lui Brâncuşi legate de opera sa.”

    Motivul stâlpilor funerari – regăsit în Coloana fără sfârșit
    ”Stâlpii funerari constituie categoria cea mai răspândită de monumente mitice folosite de poporul român, făcând parte integrantă din piesele rituale ale înmormântării, care se aşează pe mormânt. Ca şi alte însemne stilimorfe funerare (ţăruşul, suliţa sau săgeata bradului, bradul, crucea şi troiţa) stâlpul este un succedaneu şi simulacru al „Coloanei cerului”, care la rândul ei este un substitut al „Arborelui cosmic”, reprezentând de fapt trunchiul desrămurat al acestuia, încărcat cu puteri magice.” ” Succedaneu şi simulacru al „Coloanei cerului”, substitut al „Arborelui cosmic,” trunchiul desrămurat al acestuia, încărcat cu puteri magice … e clar că ne-ai pierdut prietene pe drum.” ”Ha, ha, ha … da asta e bună. Ok, s-o luăm de la început. În tradiţiile şi datinile poporului român „Arborele cosmic”  este reprezentat prin brad şi este locul de pornire într-o călătorie pe căile mirifice care înlesnesc comunicaţia între pământ şi zonele cosmice, cunoscute sau necunoscute. Escaladarea nu se poate face de către oricine şi oricând. Au acces, cu restricţii şi în anumite condiţii, doar eroii, oamenii iniţiaţi şi o parte din morţi (mai precis cei care au dus o viaţă virtuoasă)…” ”E vorba de o călătorie spirituală, morală … ?”. ”Eroii călătoresc prin propriile lor mijloace supranaturale, pe căi doar de ei cunoscute şi ajutaţi  uneori de animale miraculoase (aşa cum ar fi „pasărea măiastră”).

    Opera lui Brâncuși – cale de pătrundere a realităților cerești

    brancusi02
    ”Există o „Cale a eroilor” mitică, ce face trimitere la numele ansamblului brâncuşian de la Târgu-Jiu.” ”Să înțelegem că există o asemănare dintre opera brâncușiană și viețile sfinților?” ”Oamenii iniţiaţi, cu tărie fizică şi morală se pot urca în Rai (cerul cel mai îndepărtat) pe trei căi: „Calea curcubeului”, „Calea laptelui” („un drum în spirală, larg, pe Apa Duminicii”) şi pe trunchiul „Arborelui cosmic”. Morţii urcă pe o „Scară la cer”, ce trece prin „văzduh”, domeniu mitic ce corespunde spaţiului dintre pământ şi primul nivel de ramuri – adică primul cer – al „Arborelui cosmic”… ”Este aceiași scară a virtuților întâlnită pe pèreții mănăstirilor din nordul Moldovei ?”. „Scara vămilor văzduhului”, accesibilă sufletelor morţilor, este un mit consemnat mai ales în perioada feudală de mitologie creştină populară. Această scară îngustă cu trepte înalte urcă oblic până la „Poarta Raiului”. De altfel Brâncuşi spunea despre lucrarea sa: „Hai să-i zicem scară la cer” (aforism spus de Brâncuşi chiar în faţa Coloanei, de faţă cu Aretia Tătărescu şi notat de arhitectul Iovănescu)…
    Aceeaşi ascensiune a sufletului la cer, pentru cazul celor defuncţi, se poate desprinde şi din ritul înmormântării prin trunchiul de lemn al „bradului mortului” – ca şi al „suliţei bradului”, în cazul celor decedaţi în floarea vârstei – aşa cum se practica în Gorj în vremea tinereţii lui Brâncuşi, dar care, uneori, se mai poate observa şi astăzi. Se ştie de asemenea că, „dintre ţinuturile româneşti, Gorjul s-a dovedit principalul păstrător al mitului Marii Treceri în manifestarea lui autentică: prin textele ceremonialului funerar”. În miturile româneşti privind această călătorie post-mortem a sufletului, jos, la rădăcina unui brad, se află o fântână cu apă rece şi flori, ambele menite să vindece de dor pe „ăi călători”.

    Simbolurile universale

    brancusi03
    Brâncuşi spunea: Iată Coloana mea se află într-o grădină frumoasă a prietenului meu în România” … ”În acest context capătă sens instrucţiunile date de Brâncuşi către Primăria oraşului Târgu-Jiu, pentru „Facerea a 6 fântâni în noul parc din faţa cazărmilor” şi precizarea de a se „planta sau semăna flori sau iarbă” în acest parc. Coloana ca „Arbore Cosmic” este sugerată astfel de Brâncuşi: „Coloana infinirii se aseamănă şi cu o plantă exotică…” sau „Natura zămisleşte plante care cresc drepte şi vânjoase, din pamânt. Iată Coloana mea se află într-o grădină frumoasă a prietenului meu în România” …  Motivele arhaice din opera lui Brâncuși regăsită şi în culturile «primitive» ale Oceaniei, Africii, …
    Opera  lui Brâncuşi reprezintă aşadar toate aceste simboluri universale ale „Arborelui cosmic”, „Stâlpului cerului” sau „Coloanei cerului”, care echivalează în esenţa lor cu simbolul primordial al „Stâlpului cosmic”: „axis mundi, simbol al cărui arhaism nu se mai cere dovedit, deoarece poate fi întâlnit atât la vânătorii şi păstorii din Asia centrală şi septentrională, cât şi în culturile «primitive» ale Oceaniei, Africii şi celor două Americi”. În acest fel, ea semnifică trecerea sau ascensiunea de la lumea noastră terestră, finită (profană, destructibilă), la „lumea de dincolo” (a sacrului, indestructibilă) care este infinită. Aşa se explică de ce Brâncuşi spunea, referindu-se la Târgu-Jiu: „aşezare de oameni căreia am vrut să dăruiesc osia spirituală”;şi despre lucrarea sa: „Coloana fără sfârşit este asemeni unui cântec etern care ne duce în infinit, dincolo de orice durere şi bucurie factice. Această Axă a Lumii este echivalentă şi cu „Pomul vieţii”, care creşte în „Centrul Lumii” sau „Buricul pământului”… Deci şi un stâlp funerar românesc poate simboliza la rândul său ideea de „Centru al Lumii”, ca de altfel şi Coloana fără Sfârşit care îl reprezintă.” ”Gata, ne-ai pierdut pe drumul Căii Lactee prietene, și știi că …” ”Bine fie … haideți la culcare, visați frumos și brîncușian. Pa!”

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img