More


    Când o Coloană sărută infinitul (V)

    =

    reghin-ult

    Campania GNV de redescoperire a României, se află din nou la Târgu Jiu după un an de pauză, fiind conduși în lumea lucrărilor Brâncușiene de prietenul nostru dr. Sorin Buliga, unul dintre cei mai prolifici cercetători în domeniul studiului vieţii şi operei marelui sculptor Constantin Brâncuşi.

    Coloana fără Sfârșit – o lume a întâlnirii dintre Orient și Europa
    ”Coloana fără Sfârşit este în mod cert o lucrare de inspiraţie folclorică românească. Spuneam în episoadele trecute, că atunci când este privită din anumite unghiuri, ea dă impresia de „funie răsucită” sau poate reprezenta şi stilizarea geometrică în spaţiu a două funii împletite sau a două funii împletite în jurul unui ax vertical.” ”Cele două funii pot reprezenta întâlnirile dintre două civilizații?” ”Reprezentarea a două funii sau a doi şerpi împletiţi în jurul unui ax central vertical este un simbol sacru şi foarte vechi, fiind întâlnit în arta şi arhitectura antică şi medievală, nu numai din Europa şi Orient, dar de pe aproape întreg globul, sub diverse forme (exemplul tipic fiind caducelul lui Mercur).

    Conform tradiţiei indiene, de pildă, acest simbol semnifică cele două canale energetice subtile de polarităţi opuse ale corpului uman, I.dâ şi Pi.ngalâ, împletite în jurul canalului central Su.sumnâ, locul unde se ridică la iniţiaţi energia sacră Ku.n.dalini. În simbolistica sacră indiană motivul funiei răsucite este de asemenea o formă de reprezentare a energiei Ku.n.dalini.” Conform lui M. Eliade, Ku.n.dalini este „descrisă în acelaşi timp sub forma unui şarpe, a unei zeiţe şi a unei «energii»”. Trezirea lui Ku.n.dalini echivalează de fapt cu „ruperea nivelului ontologic, deci cu o realizare plenară şi conştientă a simbolismului «Centrului»”.

    Coloana Infinită – continuatoare de tradiții ancestrale
    ”Aceste simboluri par a fi comparabile cu lepădare de sine din religia creștină. Brâncuși a studiat prin comparație spiritualitatea culturilor indiene?” În filosofia indiană (pentru care Brâncuşi avea o adevărată pasiune, ajungând chiar la Indor pentru a realiza acolo un Templu al Descătuşării) în Centrul Lumii se realizează comunicarea cu Cerul. Poate de aceea şi în simbolismul chinez, energia echivalentă lui Ku.n.dalini este semnificativ denumită „Marele Dragon ce uneşte Cerul cu Pământul”…

    Aşadar, prin realizarea Coloanei Infinite Brâncuşi nu făcea decât să reactualizeze şi să continue sui generis tradiţii ancestrale, iar prin preluarea formelor romboidale din arhitectura în lemn din ţara noastră, el se racordează direct la tradiţiile artistice autohtone din epoca de maximă înflorire a civilizaţiei geto-dacice.”

    Rozariu-1

    „În mine sunt însăilate toate lumile ca şirul de perle pe fir”
    ”Un alt element romboedric regăsit în lucrările sale, este numit de Brâncuşi „mărgea”. Astfel, acest şir de „mărgele” romboidale poate să sugereze uşor simbolismul axial de origine indiană al „Lanţului lumilor” şi al lui sûtrâtmâ: este Dumnezeu (Âtmân) care„ca un fir (sûtrâ), străpunge şi leagă între ele toate lumile, fiind în acelaşi timp «suflul» carele susţine şi le menţine, şi fără de care ele nu ar putea să aibă vreo realitate şi nici să existe în vreun fel”. Simbolismul „Lanţului lumilor” se bazează pe următorul text din Bhagavad-Gîtâ: „În mine sunt însăilate toate („lumile”, n.n.) ca şirul de perle pe fir”. Cum în diferite forme tradiţionale acest simbolism este reprezentat prin rozariu (şiragul de mătănii), este evident faptul că fiecare mărgea reprezintă o „lume”.

    Din punct de vedere exterior se văd doar mărgelele rozariului, iar firul care le leagă şi le susţine este invizibil. Acest aspect este considerat foarte semnificativ, deoarece mărgelele reprezintă manifestarea, în timp ce sûtrâtmâ reprezentat prin fir, este în el însuşi nemanifestat. Se vede de aici importanţa primordială a firului, în cadrul simbolismului „Lanţului lumilor”, deoarece lumile nu sunt autentice dacă nu sunt străbătute de sûtrâtmâ, adică de Creator.

    Brad-de-înmormantare

    „Elementele Coloanei mele infinite nu reprezintă altceva decât respiraţia omului, ritmul ei”.
    ”Axa este concepută simbolic şi ca „rază solară”, luminând „lumile” atunci când le străbate. O astfel de lume poate desemna orice formă a manifestării, indiferent de natura sau mărimea ei. Ea poate reprezenta de exemplu întregul cosmos sau doar umanitatea, sau chiar un singur individ uman, fapt ce ar putea fi sugerat de însăşi înălţimea fiecărui modul al Coloanei: 1,80 m. Prin analogie, elementele romboidale ale Coloanei fără Sfârşit reprezintă mărgelele rozariului, iar axul intern se identifică cu firul (sûtrâtmâ) acestuia. Fiecare mărgea romboidală reprezintă o „lume”, iar axa fiecărei astfel de mărgele nu este decât o porţiune a însăşi axei manifestării universale, şi în acest fel este stabilitatea efectivă a tuturor stărilor care sunt închise în această manifestare. Asimilând deci Coloana fără Sfârşit cu un rozariu deschis la capete, ea ar putea simboliza atât „Şirul lumilor” (în care fiecare mărgea reprezintă o lume cu ciclul: creaţie – apogeu – distrugere), cât şi Divinitatea sub aspectul ei creator (dar şi nemanifestat, ca ax nevăzut ce susţine lumile), prin a cărei „respiraţie” se creează şi se distrug „lumile”, asigurându-le în acelaşi timp continuitatea. În acest fel se reiterează şi tema unui „Dumnezeu ascuns în Creaţia sa”. De altfel Brâncuşi numea Coloana şi„mătăniile mele”,spunând despre ea: „Oare ritmul său lăuntric, din clepsidră în clepsidră, nu înfăţişează […] oare şi nenumăratele pulsaţii ale universurilor, care necontenit explodează şi se contractă?” . Şi tot el făcea analogia între Coloană şi respiraţie: „Elementele Coloanei mele infinite nu reprezintă altceva decât respiraţia omului, ritmul ei”.

    ”Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină.”
    ”Ce l-a determinat pe Brâncuși de a ”colora” Coloana în galben? Există semnificații spirituale în această alegere?” ”Galbenul strălucitor al Coloanei fără Sfârşit – evident mai ales în zilele însorite – datorat alămirii acesteia, ar putea sugera şi epifania Divinităţii ca „Stâlp de aur”, „Stâlp de lumină” sau „Stâlp de foc” (sau, pe scurt, o teofanie).” ”Putem deci considera Coloana fără Sfârșit ca loc încărcat cu lumina divină, un loc binecuvântat? ”Privind tema ”Stâlpului de aur”, se pare că acest fapt a fost consemnat mai întâi în cosmogoniile vedice prin cuvintele: Brahman ca soare transformat în stâlp de lumină sau stâlp de aur (şi deci în Axă a Lumii sau Arbore cosmic) separă şi sprijină Cerul pe Pamânt, după spargerea Oului primordial al Creaţiei.

    În urma acestui act divin, din ou au ţâşnit lumina, formele, spaţiul şi deci lumea întreagă ca manifestare duală. Se ştie însă că, în general, în culturile arhaice lumina era o epifanie a Absolutului, iar cuvintele „lume” şi „lumină” provin din acelaşi cuvânt latin lumen (lumină).” ”Iată că avem încă o dovadă a nivelului ridicat de înțelegere și de trăire a spiritualității universale, a lui Brâncuși – omul creștin – ortodox, pătrunzător și cercetător de geniu a religiilor lumii.” ”Da, poate fi un punct de vedere. Dar vom povesti în episodul următor despre Brâncuși credincios și iubitor de Dumnezeu pentru că e timpul să mergem la masă …”

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img