More


    Când o Coloană sărută infinitul

    =

    brancusi01

    Campania GNV de redescoperire a României revine la Târgu Jiu după un an de pauză și-n dorința fermă de cercetare şi de redescoperire a unei istorii pline de evenimente. Ne întâmpină jovial dr. Sorin Buliga, unul dintre cei mai prolifici cercetători în domeniul studiului vieţii şi operei marelui sculptor Constantin Brâncuşi. “Salve prieteni. Bine ați revenit și vreau să vă spun că de-abia v-am așteptat ca să pătrundem în opera şi viaţa marelui Brâncuși. Sunteți gata?”. “Păiiii, știi căăă …”. “ Hai, hai … nu vă mai plângeți ca niște babe.”

    Din nou hoinari pe străzile din Târgu Jiu
    Până a ne deștepta ne trezim luați pe sus de vânjosul nostru prieten și conduși cu „pompă și alai” mergem pe Aleea Eroilor Neamului într-un marș triumfal spre necunoscut. ”Dacă anul trecut v-am prezentat Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, părți principale din Ansamblul Brâncușian, de acum încolo o să vă conduc într-o altă lume mirifică unde cerul se întâlnește cu pământul într-o continuă comuniune de dragoste.”

    O Coloană fără sfârșit dreaptă ca sufletul românesc
    ”Coloana fără Sfârşit face parte din Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, ce cuprinde monumentele realizate de sculptorul Constantin Brâncuşi în perioada 1937-1938. Ansamblul a fost menit să preamărească „memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire”, iar capodopera lui Brâncuşi constituie o ultimă realizare dintr-un şir de intenţii comemorative destinate eroilor gorjeni în oraşul Târgu-Jiu: amplasarea pe podul de peste Jiu a unei plăci comemorative (amintind de ziua de 14 octombrie 1916, când „bătrânii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmaşe, apărându-şi cu vitejie căminurile”); realizarea unui monument eroinei Ecaterina Teodoroiu aşezat în centrul oraşului şi ridicarea unei biserici „întru pomenirea eroilor”, pe locul uneia mai vechi, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.”

    brancusi02

    Un loc de reflecție și de eliberare a spiritului
    ”… hai veniți mai aproape ca să puteți filma mai în detaliu.” ”Sunt restricții de acces spre monument?” ”Nu există astfel de restricții pentru că, oricum, pentru gorjeni monumentul reprezintă un simbol și-un motiv de mândrie, iar vizitatorii respectă în general intimitatea locului.” ”Cum a început totul?” ”Brâncuşi a fost invitat la Târgu-Jiu să ridice un monument eroilor gorjeni, de către Comitetul Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene (a cărei preşedintă era Aretia Tătărescu), la sugestia sculptoriţei Miliţa Petraşcu. Dar el a nădăjduit tot timpul după război să poată realiza „monumentul pentru eroii de sub pământul Gorjului” la Peştişani (lângă satul său natal, Hobiţa) intenţionând de asemenea, încă din 1930, să ridice în Bucureşti o Coloană fără sfârşit. Aşadar el a acceptat imediat realizarea operei comemorative la Târgu-Jiu, ca după o lungă aşteptare, răspunzând fostei sale eleve, la 11 februarie 1935: „nu vă pot spune cât de fericit aş fi să pot face ceva la noi în ţară”. Mai mult, el a refuzat să accepte vreo plată pentru lucrarea sa, chemându-şi prieteni puternici care au acordat ajutor financiar şi suport material, respectiv Ion Malaxa şi Ion Bujoi, pentru cel mai ambiţios proiect în care Brâncuşi s-a angajat vreodată.”

    ”Prima Coloană fără Sfârşit este datată din 1918 …
    … și a fost expusă pentru prima dată la New York în 1926. Totuşi, se pare că Brâncuşi a sculptat în lemn primele sale Coloane în anul 1909. Avem în acest sens mărturia lui Cecilia Cuţescu-Storck, care a văzut în atelierul lui Brâncuşi din Montparnasse „întâia versiune a Coloanei infinite construite din lemn, în romburi suprapuse”. De fapt, pe o perioadă de aproape treizeci de ani (1909-1937) „Coloana Infinitului va trece de la stadiul de soclu la cel de element de arhitectură”,numeroasele versiuni ale Coloanei fără Sfârşit aratând limpede că motivul acesta a fost deosebit de drag lui Brâncuşi. Chiar şi ultimul proiect în care s-a angajat sculptorul fiind o imensă Coloană, propusă de Barnet Hodes pentru Chicago. Însăşi Coloana fără sfârşit imaginează prima temă brâncuşiană consacrată „seriei şi operei unice”: Dezvoltarea sa progresivă, urmărită de Brâncuşi din 1909 până în ajunul morţii sale„face din ea un element capital, din centrul creaţiei sale”, versiunea finală monumentalizată (din fontă alămită) a Coloanei fără Sfârşit fiind considerată o chintesenţă a operei brâncuşiene: „Rod al unor îndelungi meditaţii, ea fiind cotată ca un opus magnum, fiind una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului”.

    brancusi03

    „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârşit. Iat-o!”
    ”Sursele stilistice pentru Coloană au fost văzute de către istoricii de artă străini mai multe și decât în arta africană decât în arta ţărănească românească. Sidney Geist, care nu credea în general în sursele româneşti ale operei brâncuşiene, o considera „între toate, cea mai românească dintre operele sale”. În urma invitaţiei, Brâncuşi vine în România în iunie 1937 şi, într-o şedinţă a Comitetului Ligii în satul Poiana, el a prezentat o fotografie spunând: „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârşit. Iat-o!”. Trebuie adăugat că persoanele care au participat la şedinţa respectivă au înţeles încă de la început că este vorba de motivul cunoscut al stâlpului ţărănesc: Ochii celor prezenţi privesc uimiţi fotografia care pentru ei nu reprezenta decât un stâlp ţărănesc. În iunie-iulie 1937 Brâncuşi a hotărât şi realizarea unui Portal de piatră şi a unei străzi drepte care lega acest portal de coloană, care să poarte numele de Calea Sufletelor Eroilor. Tot atunci el a realizat şi Masa Tăcerii şi a amplasat-o aproape de Jiu. În acest fel monumentul comandat devine un ansamblu, a cărui expresie plastică se situează la confluenţa sculpturii, arhitecturii şi urbanismului.”

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img