GICĂ-CONTRA



Aşa este supranumit individual monstruos, care găseşte în mod voit sau la comandă “nod în papură” pentru a tulbura liniştea unor oameni cinstiţi şi bine intenţionaţi. Gică-Contra este un egoist de felul lui pentru că doreşte să descopere anumite greşeli pe care le comit cei care lucrează şi sunt mai buni decât el. După ce le identifică “defilează” cu ele prin faţa şefilor, a colegilor, în presă şi pe unde crede dumnealui că mesajul poate avea un efect distrugător, de subestimare şi discreditare a celor vizaţi de el, dar şi de popularizare a unei imagini false în spaţiul public. Ei fac “dintr-un ţânţar armăsar “!

Oamenii de bine spun că aproape peste tot, în sfera vieţii sociale, există câte un Gică-Contra. Dramatic rămâne faptul că sunt foarte mulţi oameni care se implică şi emoţional în ceea ce întreprind la locul de muncă sau în instituţiile publice, iar Gică-Contra reuşeşte să-i descurajeze şi să-i terfelească în faţa colegilor sau a comunităţii. Aceste “atacuri furibunde”, îndreptate împotriva unor oameni cu calităţi deosebite, se soldează de multe ori cu renunţarea acestora la locul de muncă şi plecarea lor în străinătate. Acolo există un respect deosebit pentru oamenii bine pregătiţi din punct de vedere profesional, iar dacă se întâmplă ca ei să greşească uneori, echipa de lucru ştie să gestioneze cu tact şi înţelepciune o astfel de situaţie.

Vai, dar ce se bucură invidioşii şi mediocrii în momentul când Gică-Contra apare în faţa lor cu unele greşeli săvârşite de colegul său sau de o persoană publică. El ştie “să pună sub lupă” greşeala sau greşelile respective, neajunsurile sau neîmplinirile unui om implicat în rezolvarea unor probleme de serviciu sau pentru comunitate. Aproape nimeni nu ripostează şi nu-l contrazice pe Gică-Contra din cauza fricii. Cei care se află în sfera preocupărilor sale sunt cuminţi, vorbesc frumos cu Gică-Contra pentru ca acesta să nu se supere şi să-i cârcotească şi pe ei în faţa colegilor sau a comunităţii în care trăiesc.

Unii se transformă în mod voit în Gică-Contra, pentru a-l subestima pe cel care este mai bun decât el, pentru a-l înlătura dintr-o funcţie sau dintr-un loc bun de muncă, pentru ca ulterior să-i poată lua locul. Aceste “căi de atac” sunt “de cea mai joasă speţă”. Gică-Contra nu este capabil să lupte prin mijloace curate, pentru că “nu-l duce capul”, motiv pentru care nu poate demonstra în mod cinstit că este mai bun decât cel pe care-l subestimează. Tragic rămâne faptul că mare parte din cei care-l ascultă nu judecă informaţiile lui tendenţioase, meschine şi cred tot ceea ce spune, iar ulterior un lider este desconsiderat, iar “cameleonul“ Gică-Contra ajunge să fie agreat şi adulat de mediocritate. Despre greşelile lui Gică-Contra nu are nimeni curajul să vorbească…Nu degeaba se spune că foarte mulţi oameni inteligenţi s-au retras de pe scena vieţii sociale şi din politică, nu se mai implică, pentru că mediocritatea este majoritară. “ De-aia nu putem instaura noi, românii, starea de normalitate ! “ – spun din ce în ce mai mulţi români, care gândesc, analizează şi-l „dezarmează„ pe Gică-Contra demagogul.

Gică-Contra şi cei care-l susţin nu vor să ştie de principii, despre faptul că nimeni nu este perfect, toţi suntem perfectibili şi că este omeneşte să greşeşti în anumite situaţii de viaţă. Gică-Contra nu vrea să ştie de munca în echipă, de colegialitate, de moralitate, de performanţele obţinute, de concurenţa loială şi ignoră cuvintele alea înţelepte: „ Numai cine nu munceşte nu greşeşte !”. Gică-Contra nu poate fi contracarat decât prin atitudinea pe care trebuie să o ia faţă de el: un manager bun, care ştie să evalueze astfel de situaţii conflictuale, întreaga echipă în care-şi duce existenţa murdară, de culise, acest personaj ipocrit şi, desigur, dvs. cei care receptaţi informaţiile lui prin diverse căi de comunicare.

Dumitru Ţimerman





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts