Tâlcul în care se exprimă cei din Măriuş!



Interesanţi oameni cei din Măriuş! Ţi-ar părea tăcuţi, molcomi şi îngânduraţi. Dar nu-i aşa! Mi-a dat posibilitate Vasile Pop, un colonel care a cunoscut bine România, dar cunoaşte foarte bine satul Măriuş, aproape uitat de lume, sat în care, s-ar părea, că nu se întâmplă nimic. I-am cunoscut duminică, după slujbă, când Căminul cultural, frumos împodobit, a găzduit peste 70 de oameni, chemaţi şi nechemaţi, la un ceas al bucuriei. Vasile Pop este al doilea om care scrie despre Măriuş, acum lansându-şi cartea „Gânduri de codrean”, carte de curaj, de demnitate şi adevăr.

În cele 137 de pagini V. Pop reuşeşte, cu exactitate, să lămurească atâtea probleme la care căutăm să răspundem, dar… nu prea găsim răspunsul potrivit. Sigur, cartea creşte în valoare, având o „Precuvântare” semnată de cunoscutul general Aurel I. Rogojan, cel care şi-a lansat una dintre valoroasele cărţi aici, la Satu Mare. A. Rogojan salută apariţia cărţii „Gânduri de codrean”, care „aduce în spaţiul comunicării publice a faptului şi adevărului istoric, în unele aspecte inedite, cu privire la momente trăite de autor în zilele evenimentelor din decembrie 1989.”

Oricum, cele patru capitole ne asigură că această carte va continua şi… sunt sigur că aşa va fi. Cartea farmecă prin începutul ei, cu caracter autobiografic, cu aspecte din universul copilăriei lui Vasile Pop, cu şcoala, cu aduceri aminte, destul de tangenţial de obiceiuri, datini şi mai ales de trăirile sufleteşti ale copilului, azi colonel, om ce vede lucrurile prin prisma ochilor celui care a trecut prin viaţă nu ca un simplu observator, ci drept omul care a luat viaţa în piept.

Îşi pune probleme, ca tot românul care a trăit aievea evenimentele din decembrie 1989, readucându-le şi în finalul cărţii. Tratează, cu simţ de răspundere, destinul românilor şi al României după prăbuşirea unui regim politic. Toate acestea le explică sub aureola unui ofiţer al Departamentului Securităţii Statului. N-a făcut din cartea sa doar o povestire de întâmplări, după chipul şi caracterul său, ci a realizat o împletire a evenimentelor istorice atât de importante, cu simţurile sale, nişte simţiri ale datoriei faţă de ţară, de oamenii cinstiţi, faţă de tot ce înseamnă patrie. Şi, Doamne, cum uităm noţiunea de „patrie” şi de derivatele acestui minunat substantiv!

Vom vrea să le mai folosim, dar… nu va mai fi cazul! Vasile Rus, întors „acasă” şi-a dat seama că pentru el „acasă” înseamnă locul unde s-a născut, vecinii, rudele, iarba de pe păşunea satului, recoltele de grâu, pâinea ca-n Ardeal, familia, dreptatea şi adevărul! Şi iată-l că, prin cartea aceasta, V. Pop exprimă exact gândul codrenilor, felul lor de a se exprima, gesturile şi mimica, felul lor de „a vorbi cu ochii”, de a exprima numai prin privire un sentiment atât de puternic descris în cartea sa, cel al dragostei faţă de om. De fapt, citind cartea lui V. Pop, indiferent de pregătire, devii mai bun, mai uman şi mai trainic. Lansarea acestei cărţi a adunat atâta lume „bună”, de la politicieni, ofiţeri valoroşi din judeţ, poeţi, scriitori, dascăli, preoţi, studenţi, oameni de seamă ai Bibliotecii Judeţene, editorul cărţii (Ioan Aurel Pop), reprezentanţi ai Maramureşului, formaţia de dansuri din Tăşnad etc. Şi toţi adunaţi în jurul lui Radu Cristea, primarul din Valea Vinului, omul interesat ca şi cultura, alături de alte segmente, să meargă pe linia ascendentă! Frumos, d-le primar! Acest copil, apoi licean şi student a devenit omul scriitor, aducându-şi aminte că până târziu în vârstă a citit la lampa cu petrol. Şi asta până s-a introdus acolo, în Măriuş, curentul. Era prin 1970. Sunt pagini întregi de aducere aminte de anii de şcoală, de colegi, de întâmplări (unele hazlii, altele destul de triste), de dascăli, de părinţi şi vecini, toţi deveniţi în carte personaje cu trăsături pozitive sau negative. Finalul, capitolul al IV-lea, revine la „Lovitura de stat – decembrie ’89”, prezentând-o aşa cum a văzut-o şi trăit-o autorul, pe atunci cu responsabilităţi la nivel naţional.

Cartea este o reuşită apariţie editorială, cu multă chemare, cu puternice adevăruri istorice, cu siguranţa istoriei adevărate, trăite şi nicidecum a istoriei alternative ce se introduce în capul copiilor de azi!
Arghezi spunea ceva ce i se potriveşte lui Vasile Pop: „Frumoasă carte, cinste cui te-a scris!”

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts