Că pe strada Horea din municipiul Satu Mare, la adresa cu fatidicul nr. 6, se practică prostituţia este un lucru cunoscut de către toţi sătmărenii. Şi mă refer aici, în special, la cei care muncesc în zonă, fie ei notari, avocaţi, judecători, procurori, actori. Că întreaga stradă şi o parte importantă din Corso este controlată şi ţinută într-un regim de teroare de către “locatarii” Sodomei nu mai este un secret pentru nimeni. Că zona este interzisă chiar şi pentru oamenii legii, nici acest lucru nu mai reprezintă o necunoscută. Dar că timp de ani de zile întreaga societate s-a complăcut în această situaţie, asta deja este greu de înţeles. Mass media locală a mitraliat efectiv semnalele de alarmă vizavi de această stare infracţională. Cu toate acestea, a fost nevoie ca un individ să ia la bătaie un angajat al unui hotel, să sperie alţi turişti, să bată doi jandarmi ca autorităţile statului să intervină în forţă.
La fel se poate presupune şi cu Piaţa Someş, acolo unde contrabandiştii de ţigări cam fac legea. De altfel, mi-a reţinut atenţia o poveste spusă de unul dintre administratorii pieţei. Cică, omul a vrut să facă ordine în piaţă, să elimine contrabandiştii. Doar că bravul cetăţean s-a trezit în biroul său cu un individ, care s-a legitimat rapid. Omul i-a spus – şi redau aproape textual: “Treaba ta este să administrezi piaţa! Lasă-i pe contrabandişti în sarcina noastră!”. Şi au avut grijă, într-adevăr, de contrabandişti: ei sunt tot prin zonă. Este nevoie şi aici de vreo nenorocire ca să se facă curat şi ca grupurile de interese să facă un pas în spate.
Exemplele, din păcate, ar putea continua. Înţelegem şi faptul că aceste elemente infracţionale sunt informatorii oamenilor legii şi că le sunt tolerate multe fapte. Este, oarecum, de înţeles. În lipsa unor sume de bani pentru motivarea informatorilor se găsesc astfel de trocuri. Le putem înţelege aproape pe toate. Dar este greu de înţeles cum se pot tolera fenomene infracţionale în plin centrul unui oraş. Asta nu mai ţine de nicio lipsă de personal! Asta înseamnă că se acţionează deja la alibi.
Avem de-a face cu o stare de fapt în care regula este “lasă-mă să te las”. Sătmărenii sunt prinşi, astfel, într-un carusel al deznădejdii. Coboară mereu privirea când trec în centru pe lângă aceşti infractori. Elementele infracţionale parchează pe unde apucă, consumă băuturi alcoolice unde vor muşchii lor şi apostrofează pe cine vor.
Dar, gata! Sătmărenii vor respect! Sătmărenii vor speranţă şi siguranţă! Sătmărenii s-au săturat de scuze, trocuri şi lamentări! Să aşteptăm următorul scandal pentru a se face ceva?!