More


    LUMEA IDEILOR LUI PLATON ŞI MORALA CREŞTINĂ

    =

    Aristocles Platon n. 427 i. Chr. - d. 347 i. Chr.

     

     

    Din primele secole, filosofii şi-au orientat  sensurile operelor proprii în jurul triadei valorice Adevăr – Frumos – Bine. Astfel toate lucrările filosofice apărute încă din acele timpuri, au dezbătut şi s-au dezvoltat în jurul temelor mai sus menţionate. Nici Platon n-a putut face excepţie; din contra el imprimând în lucrările sale o continuă mişcare filosofică. Începând cu “Dialogurile din tinereţe” :”Hippias minor, Alcibiade, Apologia lui Socrate, Euthiphron, Criton, Hippias major, Charmides, Lahes, Lysis, Protagorar, Georgius şi Menon” trecând prin cele de maturitate:”Banchetul, Phaidon, Phaidros, Statul (Republica), Ion , Menexenos, Eutidemos şi Cratylos”, sfârşind cu cele de bătrâneţe: “ Parmenides, Theaitetos, Sofistul, Politicul,Philebos, Timaios, Critias, şi Legile” Platon exprimă prin opera sa vastă un model de tematici, gravitând în jurul triadei valorice. Aristotel spunea despre Platon: “Platon n-a  făcut altceva decât să schimbe cuvântul întrebuinţat de pythagorici, care spuneau că lucrurile constau în imitaţia numerelor, acolo unde Platon vorbeşte de participare, schimbând doar numele .“ ( Gh. Vlăduţescu: Filosofia în Grecia veche ).

    Harta Greciei antice

    Invitație în lumea ideilor lui Platon

    Studiul de faţă se vrea a fi o expunere a caracteristicilor moral-etice a operei platoniene și vă invit sa urmărim împreună modul de întâlnire, comparare  şi concluzionare, printr-un drum anevoios dar fecund ideologic şi nu numai, a câtorva idei întâlnite-n opera lui Platon, în comparaţie cu morala creştină.

    Am folosit în acest itinerariu lucrările: Platon, vol.V-VII ; Vasile Muscă ,Introducere în filosofia lui Platon; Gh.. Vlăduţescu, Filosofia în Grecia veche; Noul Testament.

    În legătură cu eventuale modalităţi de interpretare ale “Dialogurilor din tinereţe”, propun să-i dăm cuvântul  domnului V. Muscă: ”Socrate apare-n aparenţă în mod direct pe când Platon întotdeauna indirect, pentru că Platon se transpune în Socrate, folosindu-se de el ca purtătorul lui de idei” (Vasile Muscă, Introducere în filosofia lui Platon).

     

    Întrebări la început de drum

    Având în vedere această realitate de exprimare platoniană vă propun două posibile întrebări de plecare:

    1. fiind la începutul carierei scriitoriceşti, Platon să fi preferat acest mod de exprimare, considerându-se continuatorul post-mortem a vieţii şi activităţii lui Socrate; ţinând cont că cei doi au fost buni prieteni?
    2. tot în spiritul tinereţii creatoare; să fi apelat la acest mod de prezentare a propriilor idei, din teama de a nu greşi, deci şi dintr-un posibil act de conservare?

    Răspunsul îl vom descoperi personal fiecare dintre noi în spiritul triadei valorice  Adevăr – Frumos – Bine ,                                                      valori universale din opera platoniană urmându-ne în continuare periplul gazetăresc.

    Socrates n. 470 +«.Chr. GÇô d. 7 mai 399 +«.Chr.

     

    Sacrificiul suprem şi dreptatea, reieşite în opera lui Platon

    Oprindu-ne la operele din tinereţe: Apologia lui Socrate şi Criton, întâlnim în mod clar şi pregnant ideea sacrificiului pentru dreptate.

    În Criton, Socrate primeşte moartea cu seninătate, nu după puţine lupte interioare. Răspunde chiar cu hotărâre în faţa admiratorilor şi discipolilor veniţi la închisoare ca să-i propună evadarea: “ Nu trebuie să răspunzi la o nedreptate cu alta, nici la rău cu rău, orice ţi-ar face cineva (Criton  49 d ). Mai mult, înaintează pe plan moral împingând sacrificiul suprem la imperativ de datorie, de onoare, considerând dezertarea de la acesta o trădare de sine şi faţă de cei din jur: “Chiar dacă legile patriei au greşit faţă de tine , condamnându-te pe nedrept, nu trebuie să provoci un rău şi mai mare greşind la rândul tău faţă de ele, nesupunându-te şi desconsiderându-le. ( Criton 49d – 54e).

    Trecând în domeniul moralei creştine, întâlnim idei asemănătoare şi-n faţă Evangheliile după Sf.Luca ( 6, 27-30) şi Matei ( 16,24-26 ), Unde Isus Cristos le predă ucenicilor filosofia iubirii: “Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi vă rugaţi pentru cei ce vă clevetesc. Celui ce te loveşte peste o faţă  întoarce-I şi pe cealaltă; şi pe cel ce-ţi ia mantaua nu-l opri să-ţi ia şi tunica…”(Lc.6. 27-30) şi “ Dacă vrea cineva să vie după mine, să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să mă urmeze pe Mine. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul îl va pierde, iar cine-şi va pierde  sufletul său pentru Mine îl va afla” (Mt. 16. 24-26).

    Observăm o angajare a lui Socrate pe calea luptei pentru dreptate, putând considera la el pe de o parte modestia geniului, smerenia şi tăcerea unui bun cetăţean care ştie când să vorbească, demascând parcă neruşinarea în vorbire şi dorinţa sofiştilor de a perora idei pentru a fi admiraţi şi de a urca pe ierarhii social-politice, iar pe de altă parte intransigenţa luptătorului pentru ordine socială care-n ascuns dar sigur loveşte-n structurile putrede ale societăţii din acea vreme.

    Se naşte totuşi întrebarea; de ce a preferat Platon acest mijloc ascuns de luptă socială şi nu s-a implicat direct în perioada tinereţii în acea activitate literară specifică curajului atenian din acele timpuri?

    Un lucru este cert. Platon a deplâns atât de mult moartea prietenului său Socrate, încât s-a considerat dator a-i răzbuna moartea.  Dar ne vom continua itinerariul filozofic în Lumea Ideilor lui Platon într-un viitor episod.

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img