More


    Marius Manole: Teatrul este exact cum este cu Halep, dacă nu primeşte harul divin, nu joacă perfect

    =

    cuyl

    Marius Manole a declarat, în postura de “librar pentru o zi”, la Librăria Bizantină, că “teatrul e exact cum e cu Halep la tenis, ea e o jucătoare bună, dar dacă nu se întâmplă în ziua meciului să-i meargă mintea, să fie inspirată, să primească harul divin, să prindă energia, nu poate juca perfect”.

    Actorul Marius Manole a participat, miercuri seară, la campania “Librar pentru o zi”, organizată de Librăria Bizantină din Bucureşti, unde le-a recomandat cititorilor mai multe volume, respectiv: “În pielea goală”, de David Sedaris, “Sutton”, de J. R. Moehringer, “Ai toată viaţa înainte”, de Romain Gary (Émile Ajar), “Oscar şi tanti roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt, “Puşcăriaşul”, de Kurt Vonnegut, “Eleganţa ariciului”, de Muriel Barbery, şi “Jurnalul” Oanei Pellea.

    “Eu nu prea am timp să citesc, însă am făcut un pariu anul trecut, pe care nu l-am mai respectat anul acesta, să citesc 50 de pagini pe zi, indiferent ce aveam de făcut. Am reuşit să citesc însă doar 30 de pagini pe zi”, a declarat actorul.

    Despre cartea “În pielea goală”, de David Sedaris, Marius Manole a spus că este “foarte comică, cu un umor sec”. “Când termin o carte nu ştiu să povestesc acţiunea, detaliile, îmi rămâne întipărită în minte o stare, iar multe cărţi care sunt considerate proaste, pe care nu dă lumea doi bani, pe mine mă emoţionează. N-am cele mai bune gusturi din lume, poate. Romanul ‘Sutton’, de pildă, este despre un spărgător de bănci din America, cred că e cel mai mare din Statele Unite. El face un exerciţiu, îşi aminteşte de toate locurile pe unde a spart bănci şi fiecare loc are o poveste, chiar unele de dragoste”, a spus Marius Manole.

    Actorul a mai afirmat că există şi o carte după care ar fi vrut să facă un spectacol. “În schimb, s-a făcut acest spectacol la Teatrul Nottara”, a spus Marius Manole, referindu-se la volumul “Ai toată viaţa înainte”, de Romain Gary (Émile Ajar).

    “Oscar şi tanti roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt, dramatizată pentru spectacolul în care Marius Manole joacă rolul unui copil bolnav de leucemie ce îi scrie scrisori lui Dumnezeu, de la Teatrul Bulandra, este o carte pe care actorul spune că a citit-o în jumătate de oră. “O ştiu pe de rost, mulţi zic că e un fel de telenovelă, că Schimtt e un soi de Sandra Brown. Mie mi s-a părut o carte bună şi foarte tristă. Am mai încercat să citesc Schmitt şi recunosc că n-am mai fost aşa de impresionat de ce a urmat mai departe”, a spus Manole.

    Despre volumul “Puşcăriaşul”, de Kurt Vonnegut, actorul a povestit că i-a fost recomandat de Lia Bugnar şi că l-a citit cu răsuflarea tăiată, deoarece cartea este scrisă de aşa natură încât ai impresia că fugi în acelaşi timp cu personajul principal: “Citeşti, dai pagina şi la un moment dat ai senzaţia că şi gâfâi, de atâta alergătură a personajului. Uite cât de bine poate să imprime o carte o anumită stare. Când am terminat cartea, am rămas cu o oboseală, de parcă eu eram personajul care urma să fie prins”.

    În ceea ce priveşte “Jurnalul” Oanei Pellea, Marius Manole a spus că este scris foarte autentic şi sincer. “Găsiţi acolo poveşti despre Amza, despre mama ei, despre familia extraordinară a Oanei”, le-a spus Marius Manole celor care au participat alături de el la evenimentul de la Librăria Bizantină.

    “Vrând-nevrând, noi actorii, citim, scenarii, texte dramatice, biografia dramaturgilor sau când ne documentăm pentru Shakespeare, Cehov, despre o anumită perioadă, context. Teatrul înseamnă şi documentare, informare, muncă. Poate va veni o vreme când voi sta într-o livadă cu vişini, deasupra pământului nostru, nu sub şi voi avea timp să citesc”, a mai spus Marius Manole.

    Acesta a precizat că în prezent citeşte “Jurnalul de la Păltiniş”. “Abia acum am citit Hemingway. Îmi pare rău că părinţii mei nu m-au îndemnat să citesc. Am avut o bibliotecă pe care eu am ciopârţit-o foarte tare, pentru că la un moment dat m-am prins că pot vinde cărţile la anticariat”, a explicat actorul.

    Marius Manole a mai mărturisit că una dintre primele cărţi pe care le-a citit din biblioteca părintească a fost un volum despre medicul nazist Josef Mengele, care a iniţiat şi condus odioasele “selecţii” ale evreilor deportaţi din Europa pentru exterminarea lor la Auschwitz. “Am ascuns-o apoi în casă, pentru că în carte se descriu orori, am pitit-o pe rafturile din spate, dar nu m-am liniştit până nu i-am dat foc, la ţară”, a mai afirmat actorul.

    Totodată, Marius Manole a recomandat publicului mai multe spectacole de teatru din Bucureşti, precizând că la montările bune nu prea se înghesuie lumea. Printre recomandările făcute de acesta se numără “Artă”, de Yasmina Reza, în regia lui Cristi Juncu, de la Teatrul Bulandra, cu actorii Vlad Zamfirescu, Ştefan Pavlu şi Gheorghe Ifrim, “Cutia Pandorei”, în regia lui Felix Alexa, cu Mariana Mihuţ, piesa “Recviem” de Matei Vişniec, montată de Alexandru Dabija, “care nu are public, deşi este un spectacol desăvârşit”, după cum a spus Marius Manole, precum şi “Două loturi” după I.L. Caragiale, regizată, de asemenea, de Dabija, la Teatrul Naţional. Marius Manole a recomandat şi alte trei spectacole de la Bulandra – “Ivanov”, după Cehov, în regia lui Andrei Şerban, cu o distribuţie din care face parte şi Manole, “Crimă şi pedeapsă”, în regia lui Yuri Kordonsky, în care Manole joacă alături de Marian Râlea, “Oscar şi tanti roz”, în care actorul joacă împreună cu Oana Pellea -, dar şi spectacolul “Între noi totul e bine”, montat de Radu Afrim, la Teatrul Naţional, şi reprezentaţiile de la Teatrul Metropolis.

    “Eu mult timp n-am ştiut cum să mă descurc cu cuvintele. Am venit la Teatrul Naţional mai mult în postura de dansator, eram inventiv, urâţel spre expresiv, mă puneau în faţa reflectoarelor şi mă uităm ciudat, mă mişcam foarte bine”, a afirmat actorul.

    Totodată, acesta a spus că nu regretă rolurile pe care le-a refuzat, ci pe unele pe care le-a făcut. “Dar eu cred în principiul că aşa îi e scris omului, că trebuie să treacă prin toate. Din rolurile cele mai proaste am învăţat mai mult decât din cele bune, pentru că e foarte greu să stai în faţa publicului, atunci când ştii că îţi joci rolul mai prost. S-a întâmplat o dată, când jucam în ‘Crimă şi pedeapsă’, la Bulandra, să joc foarte prost încă de la începutul spectacolului, dar să mă lupt pe parcurs să izbutesc. Să joci prost înseamnă să nu găseşti în interior trăirea pură, care e motorul ce generează emoţia”, a mărturisit Marius Manole.

    “Teatrul e exact cum e cu Halep la tenis, ea e o jucătoare bună, dar dacă nu se întâmplă în ziua meciului să prindă o stare, să-i meargă mintea, să fie inspirată, să primească harul divin, să prindă energia, nu poate să joace bine. Se întâmplă câteodată să moară ceva în interiorul tău, să se surpe. Actorii trebuie să păstreze permanent flacăra curiozităţii, să-şi păstreze vie dorinţa de a se juca şi de a experimenta, să fii copil, să te amuzi, să nu cazi în capcanele pe care ţi le întinde simţul penibilului şi al ridicolului”, a mai spus Marius Manole.

    În ceea ce priveşte concentrarea tipică profesiei de actor, pentru a ilustra atenţia, pasiunea şi sacrificiul de sine din care ia fiinţă munca unui artist, indiferent de condiţiile la care îl supune lumea înconjurătoare, actorul a povestit o întâmplare de la Braşov, unde juca alături de Medeea Marinescu şi a întârziat la o reprezentaţie, din cauze independente de voinţa sa. Şi-a schimbat hainele în foaierul teatrului înainte de a pătrunde în culise, pe fugă, şi a intrat doar în lenjerie intimă, “iar Medeea Marinescu, în tot acest timp se prefăcea că-s eu, stătea cu spatele la public”. “Există o secundă fulgerătoare în care trebuie să zici gata, sunt aici, aceasta e concentrarea. Există o vorbă a lui Dem Rădulescu, legată de concentrare. Spunea ‘Cum adică să mă concentrez, să mă fac mai mic?'”, a explicat actorul.

    “Să-ţi dai voie să greşeşti e un mare dar, nu în treburi capitale. Dar în general, când am înţeles că în afară de moarte şi de boală nu e nimic nerezolvabil pe lumea asta, mie mi s-a rezolvat o jumătate din viaţă. Din secunda aia eu am înţeles că sunt un om liber. Joc trei spectacole pe zi. ‘Băi, ai să mori!’, îmi zic unii, sau ‘Te consumi cam repede, trebuie să te păstrezi’. Sigur, mă păstrez, dar dacă dă o maşină mâine peste mine pe stradă? Se va spune ‘aici a murit Marius Manole, avea 33 de ani, era tânăr, prolific, sănătos şi păstrat'”, a concluzionat actorul Marius Manole.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img