“Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”



iisus

Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti, este numită şi Duminica cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. În această zi, în toate bisericile, crucea este aşezată cu solemnitate, spre a fi venerată de toţi creştinii. Pericopa evanghelică, care se citeşte în această Duminică, ne îndeamnă, să-L urmăm pe Domnul nostru Isus Cristos, prin lepădarea de noi înşine şi prin purtarea propriei noastre cruci. Aceste cuvinte pe care le-a spus Mântuitorul, ar trebui să fie scrise cu litere mari pretu- tindeni, pe unde aleargă şi se ostenesc oamenii purtaţi de vârtejul acestei lumi. Privirile noastre ar trebui să ne fie aţintite spre Sfânta Cruce, spre Dumnezeu–Omul, care s-a răstignit pe ea, pentru ca astfel neamul omenesc să fie mântuit din robia morţii în care gemea. Isus ne-a descoperit chipul unui Dumnezeu iubitor de oameni şi suferă pentru lipsa de iubire a oamenilor faţă de El, pentru lipsa de atenţie a poporului faţă de învăţătura Sa. Înţelegînd că vorbele şi minunile Sale nu au fost îndeajuns, pentru a-i converti pe oame- ni, Isus proiectează şi realizează jertfa Sa totală: dăruirea vieţii. Ucenicul, asemenea Învăţătorului, este chemat să iubească până la renunţarea de sine. A-L urma însă pe Domnul, este o alegere liberă, deoarece este bazată pe iubire. Nu există iubire fără libertate. A-L urma pe Domnul înseamnă, pentru fiecare om, a-şi asigura purtarea crucii. În faţa crucii se vede dacă cineva are credinţă adevărată sau dacă o refuză, o ignoră. Din nefericire, omul zilelor noastre gândeşte altfel. Doreşte să-şi salveze viaţa de unul singur. Se ruşinează de Isus înaintea acestei lumi şi se dezice de Domnul. În loc să se lepede de sine; preferă o viaţă pământească mai bună, în detrimentul vieţii divine. Alege să-şi urmeze proiectele şi interesele personale şi nu se preocupă să-şi pregătească locul în Împărăţia lui Dumnezeu. Omul uită că viaţa veşnică este binele suprem şi că nu are preţ. Cel care îşi iubeşte cu adevărat viaţa, trebuie să o trăiască după modelul lui Isus: “Dumnezeu ne-a dăruit viaţa veşnică, iar această viaţă este în Fiul Său. Cine-L are pe Fiul, are viaţa. Cine nu Îl are, nu are viaţa” (1 Io 5, 11-12). Câteva întrebări, ne pot ajuta în vederea unui examen de conştiinţă mai atent, legat de perioada postului în care ne aflăm. Care este crucea, care apasă pe umerii noştri? Cu ce stare de spirit o ducem? Vrem să câştig lumea întreagă, dar să ne pierdem sufletul? Ne este ruşine de Evanghelie, de respectarea celor zece porunci sau îi învăţăm şi pe alţii mesajul, pe care l-am primit de la Domnul? Isus ne învaţă despre cum putem să ne mântuim, sau să ne pierdem viaţa pentru tot- deauna. Pentru a ne mântui, trebuie să ne purtăm crucea de fiecare zi. Să depăşim ţelu- rile noastre strict pământeşti şi să-L urmăm pe Domnul. Propunerea lui Isus nu este uşoară, dar ea este realizabilă în perspectiva premiului: viaţa veşnică, viaţă pentru care merită să străbatem calea cea strâmtă, în urma Domnului. Aceasta a fost alegerea pe care au făcut-o toţi martirii şi sfinţii Bisericii. Ei au înţeles că suferinţele acestei lumi, oricât de mari ar putea fi, nu se pot compara cu răsplata pe care ne-o dăruieşte Domnul.

Pr.Sabău Cristian Ioan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts