Iubirea – izvor al fericirii în familia creștină



casatorie

Taina Cununiei pune începutul vieții de familie. Nu unește doar două trupuri, ci şi două suflete, două ființe în integritatea lor, astfel încât soții își pot spune unul altuia: “Trăiesc prin tine și pentru tine. Alături de tine mă simt cu adevărat fericit și împlinit prin iubirea ce ne-a unit pentru veșnicie. Iubindu-ne, vom fi fericiți; fiind fericiți, ne vom simți împliniți!”

Iubirea este temelia căsniciei, din ea izvorând fidelitatea, încrederea, respectul, dăruirea, sinceritatea, într-ajutorarea, înțelegerea, bunătatea, flori de o neasemuită frumusețe, cu rădăcini adânci în Grădina Raiului. Iubirea este o comoară neprețuită, este altarul fiecărei familii, pe care soții se jertfesc zilnic, ajungând la concluzia că viața celuilalt este mai importantă decât propria viață. Cel mai însemnat vlăstar al iubirii sincere și curate și totodată țintă a ei este fericirea. Este extrem de greu să definești fericirea. Adevărata fericire se poate cunoaște doar în Împărăția Cerurilor. Cu toate acestea, Dumnezeu a permis ca și pe pământ să gustăm un strop din această stare deplină a sufletului, ca o sămânță ce va da rod dincolo. Am putea spune că fericit este cel care se aseamănă cu Dumnezeu, cel care trăiește cu El, prin împlinirea voii și a poruncilor divine. Această chemare poate fi îndeplinită cu real succes în cadrul familiei creștine.

De dorul fericirii străbatem lumea întreagă, uitând că ea este în propria noastră inimă. Dacă nu există acolo, nu o vom găsi nicăieri. Însă, odată descoperită, avem datoria s-o împărtășim unul altuia, deoarece o fericire desăvârșită constă în a-i face fericiți pe cei pe care îi iubești. În familie, a iubi înseamnă a înțelege și a fi înțeles, a cunoaște cu adevărat ceea ce gândește celălalt, a spune ceea ce dorești fără teamă, a fi tu însuți; a iubi înseamnă a ști că ești iubit, ceea ce te face fericit. “Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în El” (I Ioan IV; 16). Există, oare, o fericire mai mare decât aceasta? Dacă cei doi soți, împreună cu copiii lor, vor trăi în și cu Dumnezeu, atunci familia, această “mică împărăție privată”, va fi caracterizată prin siguranță, stabilitate, unitate, seninătate, armonie, pace, după cum se exprima Seneca: “Suprema fericire a vieții este liniștea netulburată și o siguranță nezdruncinată”. În acel mediu familial, nu va exista întrebarea: “Cine este superior?”, ci fiecare soț va fi conștient de rolul său și de responsabilitățile care îi revin. Soțul este capul casei, iar soția este inima. Inima este cea care Îl simte pe Dumnezeu, atrăgând după sine și mintea sau rațiunea, întrucât nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat decâ femeia de lângă el, iar bărbatul care-și iubește soția, o va supune prin iubire, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, nicidecum prin forță sau violență. La rândul lor, copiii contribuie în mod decisiv la păstrarea iubirii dintre soți și la menținerea fidelității conjugale, ei reprezentând icoana iubirii și a fericirii din familie, dacă primesc educația corespunzătoare.

Așezând familia pe principii solide, pe valori autentice, înțelegând că iubirea este izvorul fericirii și al împlinirii, vom reuși să transformăm căminul în ceea ce dorește Dumnezeu, adică într-o mică biserică, în cadrul căreia toate greutățile, toate momentele de criză pot fi și trebuie depășite. Astfel, bucurându-ne așa cum se cuvine de această bucățică din fericirea pământească, ne vom învrednici să o gustăm și pe cerească, deplină, în marea familie a prietenilor lui Dumnezeu, care ne așteaptă ca o răsplată a bunei viețuiri.

Preot dr. Boloș Cristian





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts