Voicu D. Rusu – de strajă omeniei!



VOICU

În aceste vremuri tulburi, create de politicienii noştri, prin dorinţa neprietenilor, aici, în acest minunat ţinut al ţării, şi-a desfăşurat şi-şi desfăşoară activitatea intelectuală Voicu D. Rusu.

Aproape în toate discursurile şi scrierile sale, face referiri la locul naşterii sale şi la originea sa, mai ales la părinţii săi. Sunt unul dintre cei care am fost atât de apropiat tatălui său, renumitul director al celei mai bune şcoli din judeţ, şcoală care şi azi e numită de cei mai vârstnici „Şcoala lui Dumitru Rusu”. Ce frumos! Şi asta pentru că a fost un petagog cum rar am putut întâlni, deşi am lucrat o viaţă în învăţământ. Educaţia făcută lui Voicu a fost cea în care ea n-a avut secrete, el beneficiind de tot ce a văzut şi auzit într-o familie cu totul excepţională.

Îşi aminteşte Voicu două lucruri, care ne-au impresionat pe amândoi. Călătoria familiilor noastre în căutarea camarazilor de front ai d-ului Rusu, întâlnirea de-a dreptul zguduitoare sufleteşte cu unul apropiat şi trăirile sufleteşti ale lor. Lacrimile lor s-au întors la izvor, că nu-mi închipui de unde s-au tot prelins! Am rămas uimiţi şi eu şi Voicu la o scenă, care, dacă se încerca să fie regizată, n-ar fi reuşit aşa de bine nici cu cei mai renumiţi artişti ai lumii. Ne-au impresionat şi aducerile aminte ale momentelor dramatice, trăite pe front şi glonţul care i-a trecut prin şold camaradului D-lui Rusu. Doamne, ce trăiri sufleteşti, câte emoţii, ce îmbrăţişări şi uniri de lacrimi! Sigur, anii au trecut, viaţa s-a scurs şi împreună cu Voicu am plâns la condusul pe ultim drum al tatălui său, dar… amintirile despre omul minunat, Dumitru Rusu, nu se pot şterge şi nici nu vreau!

Îşi mai aduce aminte Voicu de drumul făcut de noi, cu „Renault 16” în Zakarpatia, în satele româneşti, imediat după revoluţia română din 1989. Eu cunoşteam locuri şi oameni, dar pentru Voicu a fost totul nou şi chiar impresionant. Nu-şi putea închipui de ce românii se fereau să vorbească româneşte, de ce înţelegeau cu greu că Voicu vrea să realizeze săptămânal un ziar cu ei şi despre ei, pe care să-l lăsăm la vama de la Diakovo (Halmeu). L-am vizitat pe şeful turismului din Zakarpatia, având discuţii utile despre viitoarele colaborări. Am fost într-o întreprindere uriaşă de produse lactate şi Voicu s-a ospătat cu smântână proaspătă, cu gust românesc, apreciind din tot sufletul activitatea salariaţilor. Atunci, la scoaterea primului ziar, cu adevărat liber, Voicu a trăit împlinirea mult visată. N-am spus nimic, dar am trăit momentul fericirii alături de el!

Îl numesc oştean pe Voicu, pentru că o „armă” cu cerneală albastră se vede în fiecare zi, până acum, când a împlinit 70 de ani. Nu-mi propun să fac o caracterizare a Omului Voicu D. Rusu, jurnalist şi realizator de emisiuni TV, ci fac referiri la câteva idei ce l-au însoţit de-a lungul vieţii, aşa cum sunt întâmplările de mai sus. Este un român patriot, aproape fără egal, bun cunoscător al realităţilor rurale şi urbane.

Activitatea lui Voicu D. Rusu este extrem de vastă şi nu poate fi ilustrată în câteva cuvinte.

A publicat cele mai multe articole, editoriale scrise, a primit o sumedenie de diplome şi distincţii. Noi, colegii din Trustul NV TV, îl considerăm mereu concitadinul nostru, omul care a participat activ la multele activităţi cultural-educative din judeţ. Rămâne omul, care foloseşte un limbaj curat românesc, „presărat” cu unele regionalisme specifice zonei Mădăras, mai ales vorbind despre rudele plecate de zeci de ani în America.

Un lucru este cert: Ştie bine Voicu, chiar foarte bine, că de sufletul românesc nu te poţi apropia, ca şi de Dumnezeu, decât până la o distanţă, prin minte, iar mai departe doar prin simţire şi emoţii trăite!

Rămâne Voicu un intelectual bine format, chiar lider de opinie care să cârmuiască bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor.

În încheierea gândurilor mele, fiind absent motivat de la sărbătorirea a 70 de ani de viaţă, îi urez lui Voicu să se ţină de promisiune şi să nu îmbătrânească, să fie sănătos, să se bucure de frumoasa familie reuşită, să se bucure de mulţii prieteni, rugându-l să mă treacă şi pe mine pe lista acestora!

Teodor Curpas





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts