More


    În drum spre săptămâna patimilor

    =

    religie1

    Mai sunt câteva zile de post până la punctul culminant, când cu toții, într-un glas, vom intona imnul de bucurie: ”Cristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând.”
    Înainte de a ajung le acest moment, însă, Duminica floriilor, ca un preludiu al săptămânii patimilor, vestește începutul unei drame oribile, regizată și pusă în scenă de stăpânul întunericului, Lucifer.

    Și cei care au postit, la fel ca și cei care nu au făcut-o, e important ca, în săptămâna care urmează, să-și concentreze atenția, să fie atenți deoarece autorul acestei drame este interesat să-l țină pe Cristos mereu răstignit și pe veci în mormânt.

    Să nu uităm că actorii care au jucat în această dramă au fost aleși dintre oameni, nu dintre stăpânii iadului, și pentru al răstigni, din nou, pe stăpânul vieții, cel rău se folosește tot de om, fiindcă singur e neputincios în a își pune în practică planul. Așadar, fără un minim de atenție, foarte ușor ne putem regăsi printre călăi, Iuda sau Petru, care s-a lepădat de Cristos, și putem să ne transformăm în apostoli care îl părăsesc ca pe un răufăcător.

    Creștini, atenție! Săptămâna patimilor este săptămâna în care poți fi aproape de cer sau mai aproape de iad, poți să-l cunoști mai bine pe Dumnezeul cel adevărat sau poți să semnezi un tratat cu cel necurat.

    Este săptămâna în care Dumnezeu printr-o ecuație, necunoscută nouă, rezolvă o problemă imposibil de soluționat pentru om: mântuirea. Este săptămâna în care Dumnezeu ni se face cunoscut așa cum este: plin de iubire și îndurare, dându-și viața pentru ca noi să avem viață din plin.

    Cei care au o imagine deformată despre Dumnezeu, și anume că El ar fi nedrept, în săptămâna care urmează pot să înțeleagă, dacă vor, cine și cum este Dumnezeu. Pot să vadă cum Dumnezeu se apleacă să spele picioarele omului, cum se lasă judecat, bătut, umilit, batjocurit și răstignit pe nedrept de către om, această bucată de lut căruia El i-a dat viață.

    După ce vedem ce îndură Cristos, Dumnezeul cel adevărat, atunci cred că trebuie să înțelegem cine pe cine pedepsește, și să ne întrebăm: ce l-a determiant pe Isus să coboare în mizeria acestei lumi, ce l-a determinat pe Atotputernicul Dumnezeu să se lase umilit și torturat, prin mijloace greu de imaginat, de neînsemnata ființă umană? Răspunsul este desigur: iubirea, care după cum spune sfântul Pavel: poate totul.

    În săptămâna mare, priviți la cel răstignit, la rănile care ne vorbesc despre iubire, la rana coastei din care izvorăște iubire, la găurile din palme prin care se vede veșnicia, la rănile din picioare prin care vedem drumul spre veșnicie.

    Săptămâna mare este lecția din care trebuie să învățăm cum putem face o lume mai bună, în care cerul și pământul să se contopească. O lume în care oamenii pot înțelege că toți suntem frați, o mare familie, pentru care stăpânul universului, atât de puțin băgat în seamă, a găsit de cuviință să se jertfească ca să ne facă cu adevărat fericiți.
    Fericirea noastră izvorăște din suferința lui Isus. Pare un paradox, însă este marele adevăr.
    Preot Gheorghe Simion



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img