Sătmăreanul de “profesie” dac liber



telentin5

Cătălin a început să fie atras de modul de viaţă a strămoşilor noştri daci din 2010, când a avut primul contact cu domeniul reconstituirilor istorice. Fascinat de acest domeniu, a decis să înfiinţeze Asociaţia culturală „Omnis Barbaria“.

Scopul acestei iniţiative este acela de a prezenta publicului o faţă a istoriei dacilor mai puţin cunoscută dar foarte importantă. Metoda este una inedită care pune în scenă meşteşuguri şi tehnici marţiale folosite de daci şi alte popoare barbare acum 2.500 de ani. De ce daci? Pentru că, deşi ne considerăm urmaşii lor, în realitate ştim extrem de puţine despre ei. Aceste demersuri au tocmai scopul de a înţelege cât mai bine modul lor de viaţă. Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care am dorit să stăm de vorbă cu unul dintre „ultimii daci liberi“ din Satu Mare, aşa cum îi place lui Cătălin să i se spună.

Mai întâi spune-mi de unde pornirea asta a ta spre istoria dacilor?
Pornirea este în primul rând spre istorie, cea a dacilor, fiind o particularitate care ne afectează în mod direct. Istoria mi-a plăcut încă din şcoala generală şi pentru asta trebuie să mulţumesc dascălilor care mi-au îndreptat paşii spre acest domeniu. Lucrurile au devenit mult mai interesante odată cu trecerea timpului şi au ajuns să îmbrace forma de azi printr-o coincidenţă. Prin 2011 mi-am propus să merg să văd ce se întâmplă pe la festivalurile medievale din ţară. Îmi era dor de atmosfera trăită la festivalul din Sighişoara, înainte de 2000. Google a vrut altceva şi mi-a dat un rezultat de căutare care îmi indica un eveniment legat de istoria antică. Şi uite aşa am ajuns la un festival cu şi despre daci în loc de un festival medieval. O să pomenesc numele acestui eveniment pentru că el are loc anual şi este iniţiativa şi meritul unuia din colaboratorii asociaţiei noastre. Este vorba despre Festivalul Cetăţilor Dacice care are loc în judeţul Alba. Odată ajuns acolo, i-am cunoscut pe cei care urmau în scurt timp să îmi devină colegi. Curiozitatea m-a făcut să intru în vorbă cu cei prezenţi acolo şi destul de repede am descoperit nişte oameni foarte interesanţi şi pasionaţi. Următoarele două zile le-am petrecut cu ei în tabăra dacică. Chimia şi-a făcut datoria şi la plecare am fost invitat la următorul eveniment, urmând să păstrăm legătura între timp. Acesta a fost începutul primului capitol.

Şi ca să răspund în final întrebării tale, aceşti oameni m-au făcut să redevin pasionat de istorie, continuând ceea ce dascălii mei au început în timpul şcolii. Îţi voi spune de ce. Pentru că au găsit metoda să îmi prezinte o istorie diferită de cea predată în şcoli, cu detalii noi despre ce înseamnă dacii, despre importanţa lor pe teritoriul a ceea ce înseamnă acum România şi mai ales despre importanţa lor în tot contextul antic.

Fă-mi o descriere a lor aşa cum crezi tu că arătau acum 2.500 de ani
Asta e o întrebare/propunere capcană. E greu să faci o astfel de descriere fără să rişti să te expui criticilor. Trebuie să înţelegi că activitatea noastră se bazează pe un fundament ştiinţific. Respectiv descoperiri arheologice şi izvoare scrise. Tot ceea ce facem se doreşte a fi cât mai autentic şi mai corect din punct de vedere al istoriei ca ştiinţă. Nu e amatorism. Doar că ne lipsesc multe informaţii. Dacii au dispărut cu mult înainte de a apărea cercetătorii de la Discovery Channel. Despre ei nu s-au făcut multe documentare. Iar cele care s-au făcut sunt discutabile din multe puncte de vedere. Astfel că mare parte din ceea ce prezentăm publicului e la fel de discutabil. Din asta să nu înţelegi că ceea ce facem sunt invenţii sau născociri ale imaginaţiei noastre care nu au legatură cu realitatea. Să înţelegi că acceptăm că nu deţinem adevărul absolut despre daci. Cu toate acestea, o să încerc să îţi expun dacii asa cum îi văd eu, în urma prelungitelor contacte cu arheologii şi istoricii implicaţi în domeniu.

telentin1

Dacii erau: războinici, buni meştesugari, cu o înaltă spiritualitate sau, dacă vrei, o “religiozitate” avansată şi cel puţin la fel de dezvoltată ca a popoarelor vremii, popoare suficient de dezvoltate încât să merite a fi menţionate de către scriitorii greci sau romani. Ei mai erau demni, respectaţi şi bine organizaţi.

Dacă e să pictăm o imagine a unei aşezări dacice, eu pot doar să îmi închipui un sat al zilelor noastre, dar cu o diferenţiere mult mai mare în ceea ce priveşte structura socială. Nu pot să îmi închipui o aşezare de daci căreia să îi lipsească elita războinică. În rest, în mintea mea se contureaza acelaşi tip de aşezare pe care o regăsim şi azi la deal şi la munte. Puţin risipită pe coaste şi fiecare gospodărie depinzând de terenul propriu, dar şi de proprietăţile comune societăţii.

Diferenţa majoră între comunităţile rurale actuale şi cele de atunci ar fi constat în faptul că în acea vreme orice aşezare ar fi avut un conducător cu o anumită putere militară. Îmi închipui un “senior” al acelor vremuri înarmat până în dinţi şi însoţit de un alai de războinici, mai mult sau mai puţin echipaţi pentru un adevărat război, trecând pe uliţa principală a aşezării, în drum spre o consfătuire cu cei ce conduceau comunitatea alăturată. Imaginea mea despre ceea ce înseamnă dacii de acum 2.500 de ani include preoţii războinici, lideri spirituali care alături de nobilii războinici ai vremurilor se găseau pe orice câmp de bătălie. Cumva trebuie să înţelegem că acum 25 de secole războiul şi lupta reprezentau un mod de viaţă. El făcea diferenţa între a avea resurse şi a prospera şi a nu avea nimic şi a te stinge încet. Viaţa era mult mai dură pentru daci decât este pentru noi acum şi din păcate nu o pot descrie decât în termeni comparativi. Dacă ar fi să sintetizez ceea ce înseamnă dacii de acum 2500 de ani pentru mine cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi acela de “luptători”. Se luptau pentru vieţuire într-un sistem dur şi nemilos căruia fie îi supravieţuiai, fie nu.

Care a fost evoluţia ta ca dac liber: cum ai început şi unde eşti momentan?
Viaţa mea ca dac liber a început odată cu înfiinţarea Asociaţiei Culturale Omnis Barbaria. Aveam deja o experienţă de doi ani în ce înseamnă reconstituirea istorică. Până atunci eram doar dac în cadrul unei alte asociaţii în care romanii erau şi au rămas centrali. Începutul primului capitol l-am povestit deja. Apoi a urmat o iniţiere în ceea ce înseamnă reconstituirea istorică, perioada în care mi-am definit personajul jucat. Un costoboc, dac liber, dacă preferi să îi spui aşa, din nord-vestul ţării. Personajul reprezintă un dac simplu al acelor vremuri, un dac războinic din suita mai sus menţionată, a unui lider militar. Are anumite deprinderi mesteşugăreşti în domeniul fierăriei, tăbăcăriei şi tâmplăriei pe care nu ezita să le pună în practică de câte ori e nevoie. Dar mai presus de toate rolul lui personal şi social este acela de a lupta. Şi asta fac. Ca şi dac, liber sau nu, lupt.

telentin2

Cât doreşti să mai continui cu această “îndeletnicire” şi ce planuri de viitor ai?
Întrebarea asta îmi place foarte mult. Când am început credeam că va fi o pasiune trecătoare. Mă gândeam că în timp mă voi sătura şi mă voi uza. Şi? Nu e uşor ceea ce facem noi. Şi spre deosebire de dacii de acum 2.500 de ani, noi nu suntem războinici adevăraţi. E greu să stai în soare cu tot echipamentul şi toată armura pe tine şi pe deasupra să mai arunci o blană sau o pelerină. Apoi mi-am dat seama că nu e aşa şi că voi continua mulţi ani în acest domeniu. Sau cel puţin aşa sper, mai ales că în 2013 am înfiinţat împreună cu colegii şi prietenii mei Asociaţia Culturală Omnis Barbaria în judeţul nostru. Chiar luna trecută am participat la un eveniment de anvergură dedicat celebrării a 2769 ani de la întemeierea Romei, unde Asociația Culturală Gruppo Storico Romano a organizat mai multe manifestări prilejuite de această aniversare. Și în acest an Asociația Culturală Omnis Barbaria a participat la eveniment, alături de alte 39 de asociații din Europa (1600 de reenactori din 11 țări). Cu ocazia aceasta mulțumim tuturor membrilor, colaboratorilor și voluntarilor pentru susținerea și eforturile depuse în realizarea contribuției asociației noastre la acest eveniment.

Cât priveşte viitorul avem foarte multe proiecte. Aş începe cu faptul că vrem să organizăm un festival de reconstituire istorică în Satu Mare şi ne-am dori participare internaţională. Dar pentru asta trebuie fonduri şi asociaţia fiind relativ tânără ne aşteptăm să mai dureze o vreme până ce acest scop va fi atins.
Un alt proiect de viitor, mult mai amplu, vizează construcţia unui arheoparc autosustenabil care să devină o atracţie turistică, dar şi un spaţiu de manifestare cultural şi artistic. Şi evident că festivalul ar urma să aibă loc în spaţiul oferit de acest arheoparc. Ideea unui arheoparc nu este nouă şi sunt destul de multe astfel de idei şi intenţii dar care au rămas doar la acest stadiu. Ne-am bucura să fim noi primii care punem în practică această idee. Cu toate acestea trebuie să fim realişti şi moderaţi când vine vorba de astfel de vise. Un asemenea proiect înseamnă costuri de peste un milion de euro, sumă care nu este uşor de obţinut.

Dar până la a atinge aceste scopuri noi vom continua să promovăm istoria dacilor în cadrul oricăror evenimente ne va fi permis. Vom participa la cât mai multe evenimente de reconstituire istorică atât în ţară, cât şi în străinătate, promovând patrimoniul cultural şi istoric al judeţului.

Nicolae Ghişan

telentin3





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts