More


    Să fim creştini şi cu fapta!

    =

    Am învăţat mult din emisiunile televizate „Glasul Bisericii” şi am concluzionat că Mântuitorul nu-i osândeşte pe oameni pentru ce au făcut, ci pentru ceea ce n-au făcut.

    Sigur, nu este vorba despre vreo faptă rea faţă de cei flămânzi, bolnavi, închişi, singuri, ci este vorba de nepăsare faţă de ei. Toţi care au greşit i-au văzut în lipsuri, înfometaţi, goi şi nu i-au ajutat, au trecut pe alături, pe lângă durerile lor şi sărăcia omenească! Ei n-au luat în seamă geamătul omenesc şi au rămas reci. Spunând asta, mă gândesc cât de reci sunt candidaţii noştri la Parlament, acum când intră în campanie şi când, cu greutate în suflet, dar cu nesimţire intră cu „argaţi” după ei, în biserică, conturbând masa mare de credincioşi, aşezându-se în primul rând, făcându-se văzuţi de viitori alegători!

    Sunt caraghioşi de-a dreptul, pentru că n-au fost văzuţi acolo cu anii şi apar acum „cerşind” indirect voturi. Această atitudine indiferentă faţă de oameni este un păcat greu înaintea lui Dumnezeu!

    Îi cunosc parţial pe unii de pe listele partidelor, dar nu prea văd oameni care au făcut ceva în viaţa lor, unii fiind convingători doar prin tinereţe, uitând că Parlamentul nu-i grădiniţă, imediat după perioada „gânguritului” în politică. Sunt aceştia cei care nu pot ajuta oamenii, nu le pot uşura suferinţele, ci prin această forţare păcătuiesc faţă de Hristos. Populaţia trebuie să se oprească asupra acestui fapt. Trebuie să ne întrebăm, când este vorba de ţară, dacă suntem creştini cu fapta sau doar cu vorba. În felul de a vota o listă cu tot felul de „popândăi” nu ne putem numi ucenici ai lui Hristos în mod conştient şi atunci cum putem să trăim fără duhul Lui? Fără ascultarea faţă de El? Cum putem să-l lăsăm flămând şi însetat, refuzându-i singurul lucru pe care-l cere de la noi: o inimă devotată? Nu cred că avem o astfel de inimă, votând o listă pe care n-o recunoşti a fi, prin cei de pe ea, utilă ţării şi nouă, fiecăruia în parte. Toţi cei de pe listă trebuie să fi făcut lucruri utile pentru acest judeţ, să le enumere în faţa populaţiei chemată la urne, altfel se vor vota ei pe ei! Este şi asta o modalitate de a realiza un Parlament cum şi-l doresc neiubitorii de ţară şi neam! Ei cred că, acum criticaţi de mine, este o simplă suferinţă uşoară, vremelnică şi poate slavă veşnică, dar fiecare cuvânt al meu adresat nepoftiţilor pentru înaltul far al ţării, duce la faptul că nepotriviţii încap doar în ideea de prisos – ei fiind o povară exagerată pentru ţară.

    Şi aşa sunt mulţi, iar sumele cheltuite cu fiecare în parte sunt exagerate, apăsând mai mult necazurile poporului, care ar trebui să fie suveran în realitate.

    Cel copleşit de apăsarea suferinţei (Doamne, ce mulţi sunt în România!), trebuie să ceară cu uşurare o nouă lumină, pentru ca povara grea să se poată preface în prisos de slavă! Aceşti oameni pe care-i trimite poporul în Parlament, trebuie să cunoască bine, nu bâjbâind, toate necazurile diferitelor categorii sociale, mai ales a păturii sărace (peste 70%).

    Ori, cei ce provin din familii îmbogăţite „urgent” n-au cum să gândească legi aşteptate de popor, nu s-au lovit de greutăţile vieţii şi… n-au fost verificaţi dacă, în adevărat, pot demonstra că au făcut şcoală şi că au rămas cu ceva şi n-au ocolit şcoala.

    Realizez acest serial de materiale, într-o perioadă premergătoare campaniei de alegeri parlamentare, când trebuie să fim mai aproape de lecţiile Domnului, lecţii ce pot deveni izvorul viu al vieţii, lecţii ce ne pot oferi preţul faptelor noastre. Scriu acestea, punându-i pe cititori să gândească bine, să analizeze, să trieze şi să voteze doar pe cei apropiaţi de Dumnezeu, de popor, de ţară, de glie!

    Votând putem să dobândim, prin liniştea sufletească, o plinătate a vieţii, gândindu-ne cât e de măruntă, de imperfectă, de neîndestulătoare viaţa noastră pământească.

    Visăm la tot ce am vrea să îndeplinim, dar când ne apucăm de treabă, mâinile noastre sunt cuprinse de neputinţă. Să n-o facem la vot! Acolo demonstraţi că dorinţa voastră va învinge şi că… poporul suveran este stăpânul acestei ţări… şi că ceea ce vrea poporul se va întâmpla! Conducătorii aceştia sunt doar „trecători” pe aici şi… dispar, dar poporul român este trainic, cu urmaşi ce ne pot admira pentru faptele bune, pentru creştinătatea noastră! Nu vă lăsaţi „duşi cu preşul” de lipitorii de afişe, de fripturişti,de gargaragii! Fiţi vigilenţi, dar mergeţi la vot!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img