Interviu cu mine!



Am, în mine, o serie de întrebări ce mi le adresez și încerc să răspund la unele! Când am senzația că nu mă pot salva, urc pe o scară și încerc să îmi salt umbra. Până acum nu m-a speriat deloc trecerea timpului, dar… îmi dă de gândit dacă umbra ce-o fac acestui milostiv pământ mă mai poate suporta! Oricum, mulțumesc din suflet familiei, prietenilor adevărați (puțini la număr), care au fost alături de mine și la bine și la rău. Nu vreau să întorc capul ca să privesc în urmă și… nici nu este necesar s-o fac. Știu despre o constatare a lui Nichita Stănescu potrivit căreia poetul ca și soldatul nu are viață personală. Pentru mine poezia a însemnat mereu o veșnică întoarcere la rădăcinile mele, la ai mei și… în poezie mă regăsesc de fiecare dată. De aceea n-aș putea să dau o definiție a poeziei, dar știu că este un frumos sacrificiu, o armonie, o trecere spre lume.

Îmi aduc aminte de locul ivirii mele pe lume, de oamenii cinstiți, frumoși și buni pe care i-am întâlnit și m-au ajutat în situații dificile, care mi-au dat forță să întâmpin viața. Unii știu că viața nu m-a ocolit și mi-a oferit greutăți, dureri, scrâșniri și lacrimi. Îmi cunosc forțele, dar fără sprijin de undeva nu răzbeam! Pacea lăuntrică am simțit-o lângă ai mei, chiar și acum, când ne despart mări și oceane. M-a călăuzit în viață cinstea înainte de toate. Aceasta am învățat-o de la mama, cu nume religios, Marta.

N-am făcut-o de rușine. Am fost mereu cum și-a dorit. Și și-a dorit multe pentru ca eu să ajung om, să nu se vadă că am crescut fără tată! Ea mi-a fost și mamă și tată! Plâng des la mormântul ei! Am rămas mereu curat și înalt în fața lui Dumnezeu. Mulți cred că dacă am terminat filologia am devenit poet sau scriitor, jurnalist sau realizator de emisiuni TV! Aiurea! Facultatea nu te învață nimic din acestea. Este, totuși, o garanție în munca și talentul ce ți le-a oferit, dacă e așa, Dumnezeu! Am încurajat pe mulți tineri să scrie și chiar i-am ajutat, văzându-i talentați. M-am zbătut (nu exagerez) să-i văd tipăriți într-o perioadă în care nu se visa la așa ceva. N-au fost recunoscători, dar nici n-am așteptat, ei provenind dintr-un mediu în care educația a avut multe secrete.

Am realizat 40 de volume, versuri și proză, având ani de rodnicie scriitoricească, în care am fost acceptat printre scriitorii din România. I-am cunoscut, parțial, pe unii din Canada, în special din Montreal și chiar am colaborat cu ei. Am scris destul de mult la Gazeta de Nord-Vest și am realizat trei emisiuni, chiar cu o conștiință de invidiat. Mi-am dat seama că gazetăria și scrisul, în general, nu-i pentru cei fricoși. Nu-ți faci prieteni, ci, mai degrabă, îți strici prieteniile. Eu am căutat să găsesc în om latura bună, pe care am dezvoltat-o, făcându-l pe acesta mai bun și mai util societății. De aici emisiunea și cele opt volume „Oameni și fapte”.

I-am făcut cunoscuți pe mulți preoți din sate și cătune uitate de lume. I-am adus aproape, în casele oamenilor, pe slujitorii bisericii de la cei mai mici până la înalții episcopi ai Maramureșului și Sătmarului. Toate le-am realizat cu responsabilitate. Așa am făcut cu cei din învățământ și cultură, cu cei 70% din populația săracă, fără fariseism, având în vedere soarta acestora, viața amară pe care n-o merită. Românii merită mult mai mult! Nu mi-a plăcut să fiu învins și n-am luat poziția mutului nici în Consiliul local timp de 12 ani, nici în presă, nici în televiziune și nici la catedră și în funcțiile administrative și de conducere din județ. Am avut un principiu în viață: Dacă nu pot ocupa locul doi, atunci, obligatoriu să fiu pe primul loc. Am demonstrat-o și în sport, cu „Olimpia”, căreia i-am fost președinte mulți ani și am ajuns în finala Cupei României-1979. Populația își aduce aminte. Satu Mare n-a avut astfel de rezultate nici înainte, nici după. Păcat! Mereu am luat atitudini, poziții, am lăsat semne în numele celor pe care i-am slujit, lăsând și semne ce nu mor, adică cele 40 de volume. Ele rămân și pot atesta ceva mai mult decât un fapt banal! Nu știu când am dat maximul în viața mea, dar de multe ori vorbește experiența vieții mele, cu puține ușoare și cu multe grele. Nu-mi place să vorbesc despre ele. Sunt o fire extrem de sensibilă și mă stăpânesc greu pentru a acoperi sensibilitatea. Totuși, lacrimile mă dau de gol și-mi cer iertare, nu-i bărbătesc! Am dorit mereu să fiu util oamenilor. Și-i sfătuiesc să se ferească de oamenii de nimic, de mizeria incapacității unora, de lingușitori, de falși! Să știe că făcându-le bine aștepți doar răul!

Mă bucur auzind despre mine: E un om bun! Port nume de Teodor, legat de Dumnezeu! Mi-a spus-o repetat IPS Iustinian! Voi rămâne așa toată viața! Mulțumesc oamenilor, fără de care n-aș însemna nimic, prietenilor și, desigur, familiei mele pe care o iubesc atât de mult!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts