Prezentarea adevărului meu!



Când am început să lucrez la primul volum de poezii, mă gândeam că va fi, la apariția lui, o mare fericire în sufletul meu. A și fost! La lansare n-am putut spune multe, poate și din cauza titlului volumului și a conținutului. Mi-am dat seama cât sunt de sensibil. Titlul „Marea minune a lumii” m-a adus cu picioarele pe pământ și m-a convins definitiv că ea este copilul – înaintea celor șapte minuni! Gândeam că voi avea un teanc mic de volume scrise cu trăirile mele sufletești, iar după câteva, mă vedeam în fața unui raft de cărți scrise de mine și pe care le voi lăsa celor care vin. Acum am un raft de cărți, 40 de volume, iar în realitate raftul e complet la ai mei, în Montreal, unde se păstrează cu strictețe. Aici le-am împărțit, încât din unele n-am un exemplar. Din „Ah! Fotbalul”, deși am scos două ediții n-am un exemplar! L-au cerut jurnaliști din țară, cei de la FRF, arbitri mari, prieteni și mulți din eroii cărții. N-am făcut o colecție a materialelor publicate în presa sătmăreană și altele, deși era frumos! Foarte multe articole, reportaje, interviuri și prezentări de cărți și de oameni au apărut în „Gazeta de Nord-Vest” și chiar în Montreal.

Nu știu cu ce m-am impus și mă întreb obsedant cu ce am rezonat în aceste scrieri? Cu filologia mea, cu filozofia vieții mele, destul de zbuciumată, cu eseistica politică sau cu poezia trăirilor mele, cu iubirea manifestată față de țară, de poporul acesta! Nu mă bucur de un talent oratoric, calitate indispensabilă unui om de cultură sau politic! Poate conținutul și calitatea discursurilor mele, cu ocazia unor manifestări culturale? Nu știu care din multiplele fețe, din ce calități ale personalității mele m-au marcat mai mult în desele întâlniri cu poeții și scriitorii din țară și din afara ei, în care am fost, așa cum sunt, poetul mărunt, scriitorul, oratorul, publicistul modest ce semnează simplu: Teodor Curpaș!

Am fost cunoscut prin activitatea de la catedră, scoțând generații realizate, de director, de inspector general, de expert în educație, de cadru didactic la Filologia din Ujgorod-Ucraina și, de ce nu, de președinte la „Olimpia”. Un lucru este cert: Peste tot am avut succese și am lăsat loc de „Bună ziua!”. Știu, și mulți o știu, că sunt un om muncitor, ambițios, tenace, luptător, cu multă energie – pe care am transmis-o mereu celor din jur. Mai știu să apreciez valorile din toate domeniile, să le promovez, să le prezint în scris, în presă sau televiziune, fără a aduce jigniri cuiva, ci, din contră, am scos în evidență latura pozitivă a omului, conturându-l raportat la această trăsătură. Așa sunt emisiunile televizate „Oameni și fapte” și cele opt volume cu același titlu.

Prin toată activitatea mea, prin faptele mele, am demonstrat că pot face parte, oricând, din rândul categoriei de reprezentanți ai românilor, militând cu convingere pentru cauzele fundamentale ale lor, mai ales prin afirmarea limbii, culturii și spiritualității poporului român.

N-am reușit să-mi fac avere și n-a făcut neam de neamul meu, dar am reușit să înving greutăți mari, la care alții nici n-au visat că pot fi învinse. Am atras atenția asupra mea prin rezultatele muncii, indiferent unde am lucrat: școală, presă, televiziune, sport etc. M-am impus cu principiile mele privind promovarea în orice împrejurare a interesului național și n-am acceptat și nu voi accepta promovarea nepregătiților în funcțiile înalte ale statului, nici pe liderii cu „machiaverlâcurile politicianiste” sau oportuniștii și mincinoșii.

Am încercat mereu să-mi păstrez conduita, demnitatea și onoarea, cuvântul dat sau scris. Am auzit destul de mulți spunând la adresa mea „Bravo!”. Și aceasta pentru verticalitate, sinceritate și corectitudine sau pentru „omul de ispravă”, model, sper, ce se va contura cât de puțin la generațiile următoare. Mă uit printre cărțile mele din raft și mai răsfoiesc din ele, aducându-mi aminte de oamenii adevărați pe care i-am încondeiat spre neuitare. Nu regret! Așa trebuie să-i apreciem pe cei care fac ceva pentru societate!

Am multe cărți cu dedicație pentru mine. Le păstrez cu cinste. O carte nu se scrie atât de ușor! Încercați! Conținutul dedicațiilor este atât de onorant pentru mine! Doresc să vă mulțumesc celor care mi-ați oferit cinstea să scriu despre dvs., celor ce ați citit presa, ați urmărit emisiunile TV, ați citit din cărțile mele, ați fost prezenți la lansările lor, celor care mă prețuiți în gândul dvs.

Am dorit și mai doresc, cât pot, să fiu util societății, cu o pătrunzătoare cuprindere și un cald îndemn la fapte bune, la atitudini umane, fără vorbe deșarte. Prezența personalităților și a fiecăruia în parte în preocupările mele a fost și rămâne onorantă de fiecare dată! Dacă nu reușesc de fiecare dată, îmi cer scuze!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts