Daniel Bogar – un poet deja sosit!



Spaţiul liric pe care şi-l adjudecă poetul Daniel Bogar, de la Cenaclul literar „Cronograf” din Satu Mare, se caracterizează printr-o modestie senzorială, poetul fiind omul originalităţii fireşti, care nu trebuie demonstrată, ci doar savurată. Citind „În gând urat”, devii „îngândurat” şi-ţi dai seama că ai în faţa ta un poet adevărat, un înzestrat şi un născocitor de idei elaborate minuţios, fără a fi un adept al detaliului sau un agresiv, ci… unul copleşitor, făcându-te pe tine, cititor, să-l accepţi de la primul vers. Ce frumos! La cei 18 ani ai săi, lirica nu i se pare tensionată între polii vârstelor, oprindu-se la mişte teme tangente cu cele biblice, dar cu ceva în plus, un modernism ivit prin expresie, chiar atunci când observăm o conjugare a faptului real cu cel imaginar. Nu cred că singurătatea pare să fie la Daniel Bogar linia de orizont a existenţei sale poetice, ştiind bine să-i dea învelişul prin mijlocirea frumoasei cărţi apărută la o editură impusă într-un centru universitar puternic, impusă în ţară şi în lume. O carte îngrijită sub toate aspectele, cu excelentă paginaţie şi o tot aşa hârtie ce depăşeşte cu mult pe cea tipografică de toate zilele. Când citeşti numele celor care s-au ocupat de carte, îţi dai seama că toţi au apreciat la adevărata-i valoare conţinutul volumului semnat de Daniel Bogar. Amintesc doar pe d-na Doina Cetea, pe redactorul Andreia E. Precup, pe Mihaela Sălceanu şi, desigur, pe lectorul Felician Pop, adevăratul mentor al poetului. Ce mult înseamnă să încurajezi pe cei hărăziţi cu talent, să-i ajuţi şi să-i apreciezi atunci când trebuie! Şi Felician Pop o face cu atâta dreptate încât… poetul se simte poet! Mai rar aşa ceva! Acest lucru aduce doar bucurie! „Voi ridica/ O stavilă/ Între cuvinte/ Şi astfel lacrimile/ Nu vor mai curge”. Am constatat o luciditate aparte a poetului care sancţionează efemerul, creează recursuri de o puternică angajare în destinul existenţei şi a naturii.

„Se aude/ Clopotul unei/ Capele pustii./ Pe umerii grei şi vineţi/ Clopotarul coboară/ În strană/ Dangătul zdrobit./ Slujba poate să înceapă,/ E un popă care seamănă/ Când cu Ceauşescu,/ Când cu Putin,/ Doamne Ajută!”.

Poetul surprinde tocmai redarea naturalităţii, a celor ce-ar dispune de stabilitatea lumii, care îi dădeau făgăduinţa veşniciei şi… nici tinerii nu trebuie să uite de ei! Aş putea spune că tragicul se poate arăta şi aici, vocea poetică fiind un Ulise al unei întoarceri. Actul privirii, centrul vital al alchimiei sale sunt, parcă, o revelaţie ce prelungeşte într-un fel contemplaţia: „Omul de iarbă/ Se lasă călcat în picioare,/ El este sudul/ Şi nordul vegetal/ Împletit într-o idee./ Cineva îl aminteşte,/ Cineva îl uită/ Şi oftatul lui/ Şovăielnic/ Ţine loc/ De povestea/ Vieţii sale.”

În general, versurile lui Daniel sunt ale unui experimentat, cu o detaşare a identităţii dobândite deja prin acumulări chiar răbdătoare. Este un adevărat debut în volum, debut ce vine în poezie cumva maturizat spiritual, pus la punct, cu o tehnică a poeziei pe care o simte în adâncul sufletului său. Nu ştiu dacă are Daniel Bogar puncte de întâlnire cu colegii de „generaţie”, pentru că este atât de personal în acest volum de debut, încât reţine justificat atenţia cititorului asupra scrisului său.

Obsesiile sale poetice creează un univers de coerenţă simbolică. Eu consider că această carte de debut este esenţială în biografia sa literară, fiind un puternic imbold pentru regăsirea sinelui prin asocierea cu ideile biblice. Simt că această linie îl duce spre profesiunea de credinţă, iar „În gând urat” a fost scris şi adunat ca să nu se uite! Şi nu se va uita, fiind unul care aduce mult în patrimoniul cultural al judeţului şi ţării. Litera şi spiritul poetic îl fac pe Daniel Bogar omul de intensitate a subiectului dezvoltat poem de poem, cu straturi de adâncime sufletească, dându-ne posibilitatea de dezbatere, chiar prin vigoarea frazei. Este cartea unui om treaz, consecvent, omul care ştie să anunţe calea binelui, imprimând o direcţie sigură în poezie, cea proprie numai lui.

Voltaire spunea că „valoarea omului se măsoară după greutăţile biruite de el” şi dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, atunci, cu siguranţă, valoarea lui Daniel Bogar ar creşte, deşi numără puţine primăveri, deşi este născut în septembrie.

Daniel, prin acest debut, este o personalitate în poezie, integrându-se rapid în harta sigură a valorii poeziei zilelor noastre. Este chiar o voce aparte prin seriozitate şi a intuit rostul creaţiei poetice atât de bine!

Spre bucuria mea, tânărul poet a înţeles corect aprecierile din cenaclu şi nu va renunţa nicicând la poezie, ea urmărindu-i de pe acum destinul, făcând corp comun cu el. Deja ştie bine că există întrebări pe care le pot pune doar poeţii, chiar dacă nu dau şi un răspuns.

Fii binevenit Daniel în rândul poeţilor adevăraţi ce-ţi urează succese şi apariţii ce te caracterizeară doar pe tine!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts