More

    În faţa lor ridicăm pălăria!

    Luciditatea omului de rând sancţionează efemerul, creează recursuri de-o puternică angajare în destinul existenţei noastre. M-am gândit, destul de des, în fața cui suntem obligați să ”ridicăm pălăria”, la propriu și la figurat? Ar fi mulți și … astăzi, după cum merg treburile, ar trebui s-o facem în fața parlamentarilor noștri, ca semn de recunoștință pentru ”strădania” de a ne reprezenta în sfatul țării!

    Aiurea! Ce mai reprezentare! Sunt pe aici și … pe oriunde, cu probleme strict personale și de grupulețe! Pot face orice, că ”lefurile” lor sunt atât de rușinoase, încât ne este rușine să le cerem socoteală!

    Sunt însă oameni, aici în județ, care, cu toată discreția lor, se definesc drept personalități cu fibre tari, atât de tari că sunt imposibil de răsucit sau de rupt. Sunt oameni cu o modestie trainică, incoruptibilă, mai rezistentă decât orice imperialism al persoanei, integrându-l într-un spațiu spiritual ardelenesc, unic în felul lui. Aș putea da exemplu de oameni prosperi, oameni care au făcut ceva și care pot oferi locuri de muncă, salarii, pentru un număr mare de familii, pot oferi acestora un trai decent. Sunt mulți. Am încercat de-a lungul anilor la TV să ajung la patronii din zona industrială a orașului, știind multe despre ei, fiind pe atunci consilier și bucurându-mă că le oferim străinilor teren și toate utilitățile visate și nevisate de aceștia. N-am putut realiza emisiuni cu aceștia, fiind străini și aducând fel de fel de motive, chiar puerile, având întotdeauna de ascuns ceva față de populația orașului și județului. Au găsit motive pentru ei: fie că-s plecați acasă, fie că directorii lor nu au ajuns să gândească direct în română și-și traduc! Oricum, au ocolit emisiunile, spre nebucuria noastră. Totuși, în zona aceea, am găsit doi întreprinzători români, care, cu atâta bun simț și cu atâta responsabilitate, au răspuns întrebărilor mele, lăsându-mă să filmez tot procesul de producție, să vorbesc cu oamenii, să aflu direct de la ei ce este bine și ce nu este bine. Doamna Maria Bodescu, patroana Fabricii de saltele, model de conducător, iubitor de oameni, de dreptate și adevăr, mândră de produsele fabricate aici, oferite Germaniei cu atâta dezinvoltură bazată pe calitate! Mi-a plăcut această conducătoare, felul ei de a aborda problemele vieții salariaților, felul de a se comporta cu toate categoriile de oameni!

    Tot în zonă l-am întâlnit pe Ioan Holdiș, la fabrica ”Plastica”, omul care n-a amintit nimic de fostul parlamentar Holdiș, ci a vorbit de realizări (despre care nici nu trebuia să vorbească, lăsând camerele de luat vederi s-o facă), despre dezvoltare, despre oamenii de acolo, despre viața acestora, pe care dorește s-o îmbunătățească. Atâta umanism la acești oameni, atâta bunătate și … toate pornesc de la educație și bunul simț!

    L-aș putea aminti pe ing. Oliviu Buzgău din Tășnad, care întinde o mână de ajutor la atâția oameni, realizând lucruri chiar de admirat!

    Sigur, în județ găsim mulți oameni de genul acesta, dar cei de ”sus” îi neglijează, punând taxe și impozite pe capul lor, ducându-i, de multe ori, la disperare. A venit vremea să-i sprijinim pe autohtoni, să avem încredere în capacitatea acestora, în școala făcută cu temeinicie aici și … să oprim ”oferta” de oameni capabili pentru alte țări! Acest lucru poate fi realizat doar atunci când cei care hotărăsc sunt de bună credință și patrioți! Deși ”patrioți” este un termen ieșit din uz, eu îl folosesc mai ales pentru cei care nu știu ce înseamnă ”patrie” și tot ce derivă din acest substantiv devenit atât de comun! Scrisul de mai sus se dorește a fi întăritor de naturalețe, de stabilitate, de făgăduință a veșniciei românești. Ridicăm pălăria în fața celor care seamănă cu ei, căci veșnicia este iarba, roua, petalele, pietrele, păsările, fructele … toate dând tonus acestui spațiu minunat! Textul acesta își are temei în intensitatea trăirii lui, în adâncimea lui și în nevoia de a-l dezbate fiecare pentru sine!

    Teodor Curpaș

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE