Mondialul din fața televizorului!
RD Congo. Pentru cei din generația mea, numele acesta trezește imediat o altă denumire: Zair. Așa îi spuneam pe vremea când, liceeni fiind, citeam prin Scânteia Tineretului despre vizitele „tovarășului” la bunul său prieten, dictatorul Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu wa za Banga. Ne chinuiam să-i citim numele cap-coadă și nici nu bănuiam că, peste decenii, vom vorbi din nou despre această țară în contextul unui Campionat Mondial.
Mai târziu, prin 2004, RD Congo revenea în glumele politice de pe la noi. Fanii lui Traian Băsescu avertizau că, dacă iese „Bombo”, adică Adrian Năstase, emigrăm cu toții în Congo. N-a emigrat nimeni, iar viața și istoria și-au văzut de drum.Iar la peste 20 de ani distanță ne întrebăm nostalgic dacă nu era mai bine cu Bombo…decât cu ”Întâiul marinar al țării”.
Acum, în 2026, RD Congo este din nou la Mondial. O țară care a trecut prin războaie, epidemii de Ebola și nenumărate crize, dar care a reușit să ajungă din nou pe cea mai mare scenă a fotbalului. Dacă ar exista un clasament al echipelor defavorizate de organizatori, probabil că ar fi pe locul doi. Peste ei , nu prea avea cine să treacă de Iran, în contextul tensiunilor geopolitice din ultimii ani. Și a șicanelor pregătite de administrația Trump.
Cât despre fotbal, congolezii le-au dat serios de furcă englezilor. Cu mulți jucători formați chiar în academiile din Anglia, au demonstrat că talentul nu ține cont de granițe. Iar portarul Lionel Mpasi a făcut minuni aproape 75 de minute. Apoi, perfidul Albion și-a arătat experiența. Anthony Gordon a venit cu pasa decisivă, iar prințul Harry Kane și-a făcut din nou meseria. Până la urmă, Anglia merge mai departe.
Privind meciul, mi-am adus aminte de un alt chin al englezilor în fața unei echipe africane. Sfertul de finală de la Mondialul din 1990. Camerunul lui Roger Milla , bun ”prieten” al lui Ioan Andone , a fost la câteva minute de o semifinală istorică. A pierdut dramatic în prelungiri, după golul lui Garry Lineker din penalty din minutul 105. Atunci, camerunezii chiar au dominat și au jucat un fotbal spectaculos.
Congolezii de acum au ales altă strategie. După golul de 1-0 s-au retras, au închis culoarele și au încercat să reziste cât au putut în fața echipei lui Thomas Tuchel. N-a fost suficient.
Iar pentru Anglia urmează o provocare și mai mare: o deplasare pe stadionul Azteca, la peste 2.000 de metri altitudine. În optimea cu Mexicul, gazdele pornesc cu prima șansă. Dacă englezii au părut că au rămas fără aer și la nivelul mării, rămâne de văzut cum se vor descurca la altitudine. Poate își pun, metaforic vorbind, masca de oxigen și mai găsesc o resursă.
Un lucru rămâne însă neschimbat: fanele și fanii Angliei știu să transforme fotbalul într-un concert. „All You Need Is Kane”, pe melodia Beatles. „Hey Jude”, dedicată lui Bellingham. „God Save the King”. Sau inevitabilul „Wonderwall” de la Oasis. Au mereu playlistul pregătit.
Bine că nu ne-am calificat noi. Probabil că pe la noi se auzea iar câte o manea...
Două vorbe și de Belgia…sau mai bine de ghinionista Senegal. În minutul 85 africanii aveau 2-0 apoi a urmat un final de coșmar cu o gafă de portar marcă înregistrată Prunea în 94 în fașa lui Kenneth Andersson și un penalty transformat de urmașii lui Enzo Scifo în minutul 120. Cât despre SUA-Bosnia…probabil că nu vedeam niciun minut din meci dacă pe timpul furtunii de miercuri noaptea nu trăznea una de s-a cutremurat cartierul…chiar lângă geamul meu…
Și încă un amănunt înainte de final. Pe 2 iulie, este Ziua Mondială a Ziaristului Sportiv. Un prilej să le spun „La mulți ani!” colegilor mei : Dan Henegar de la Alba, Teo Biriș de la Oradea, Adi Schindarli de la Radio Timișoara, Vali Viski și Sorin Haut de la Arad sau Cosmin Filip de la Baia Mare, Bobi Demian , Ionuț Blejean, Pesek Attila, Gruiță Ienășoiu și Ștefan Stahl de pe aici din Sătmar și tuturor celor care încă mai cred că sportul merită povestit cu pasiune și cu respect.
La mulți ani, nouă! Am rămas mai puțini, dar încă mai suntem aici. Și, cât timp se va mai juca fotbal, vom avea întotdeauna ce povesti.
Florin Cristian Mureșan
