Trebuie să recunosc că e prima noapte albă pe care am făcut-o la acest Mondial…Rețetă atrăgătoare cu trei meciuri musai de văzut dacă te consideri mare iubitor de fotbal.
Sincer n-am regretat…Japonezii i-au cam chinuit pe brazilieni. Casemiro a egalat în cel mai pur ”Man United” stil. Nimic de pe Copacabana în jocul echipei lui Ancelotti..dar până la urmă circuitele japoneze s-au defectat chiar la final când Martinelli a ieșit din tipar și a surprins. Plăcut. Nu sunt mare fan al acestei Brazilii…mai degrabă nostalgic după echipele din 82 și 86 când spactacolul era garantat și ”Cariocas” nu erau prea europenizați…
Apoi a venit rândul coșmarului Brazilian. Germania. Am impresia că nemții , după acel celebru 7-1 cu Brazilia sunt sub un blestem …voodoo dinspre Rio…De atunci Germania fotbalistică, campioana lumii a devenit campioana dezamăgirilor. Și sincer…să te elimine Paraguay? O echipă care a avut următoarele procente la posesie: 24% cu Germania, 44% cu Australia ( nici cu cangurii n-au prea jucat fotbal), 21% cu Turcia și 35% ăn acel 1-4 cu SUA. Au dat două goluri în grupe și au ajuns în optimi…
Apoi a urmat Olanda - Maroc… o nebunie de final…căci în primele 70 de minute s-au cam zgârcit la spectacol. Portocala mecanică s-a stricat și ea sub comanda lui Ronald Koeman . Pe lângă că minute bune s-a lăsat dominate de Maroc, acum vedem că nu mai știu olandezii nici măcar să bată lovituri de departajare…Unde sunteți , voi, Gullit, Van Basten, Van Nisterloy, Bergkamp…Rușinos final de drum pentru Olanda și Germania…
Și cred că despre Germania ar merita să scriu mai multe rânduri…Nu mă leg de golul anulat lor la Tah…Dacă așa e regula cea nouă…s-o aplicăm zic…
A fost o vreme când numele Germaniei băga frică în orice adversar. „Mașina germană” mergea ceas, cu disciplină, forță și o mentalitate de campioană. Germania nu câștiga mereu spectaculos, dar câștiga. Asta ni s-a vândut și nouă când l-am trimis pe Johannis la Cotroceni.
Astăzi, însă, fotbalul german trăiește una dintre cele mai grele perioade din istoria sa.
De la celebrul „Deutschland über alles” pare că s-a ajuns la o realitate amară: „Deutschland verliert alles” adică Germania pierde tot.
La Campionatul Mondial din 2026, naționala Germaniei a fost eliminată de Paraguay, după un meci dramatic decis la loviturile de departajare. Pentru o selecționată cu patru trofee mondiale în vitrină, o nouă plecare timpurie de la un turneu major doare mai mult decât un simplu eșec.
Și mai grav este că nu mai vorbim despre un accident. Germania a ratat marile așteptări la ultimele ediții de Mondial, iar generația care odinioară impunea respect pare că încă își caută identitatea.
După meciul cu Paraguay, chiar căpitanul Joshua Kimmich a admis că echipa nu a avut prestațiile necesare și că eliminarea a venit ca o consecință a jocului slab.
Ironia sorții este că Germania, țara care a transformat fotbalul într-o lecție de organizare și eficiență, pare acum să sufere exact acolo unde altădată era imbatabilă: la mentalitate și constanță.
Poate că nu este sfârșitul unei ere, dar este clar sfârșitul unei iluzii. Germania nu mai sperie doar prin nume. Trebuie să demonstreze din nou că acel spirit de campion mai există.
Până atunci, lumea fotbalului poate zâmbi amar: „Deutschland über alles” a rămas istorie. În prezent, Germania aleargă după o altă victorie … aceea de a se regăsi pe ea însăși.
Nici povestea cu ”nu ești sigur că i-ai bătut pe nemți până nu-I vezi urcați în autocar” nu mai stă în picioare… Căci nici autocaru nu mai e ce a fost… Încet și mitul industriei auto nemțești se clatină…
Pentru că sunt nostalgic după fotbalul anilor 80-90 aș încheia cam așa… Germania lui Matthäus, Klinsmann, Völler, Brehme și Sammer intra pe teren cu aura unei mașini de război fotbalistice. Astăzi, cu Wirtz, Musiala, Havertz , Tah,sau Sané, Germania are talent, dar parcă îi lipsește acea siguranță rece care făcea adversarii să se teamă înainte de start. Îi lipsește chiar spiritul și mândria unui GERMAN 100%...gen Beckenbauer.
Florin Cristian Mureșan
