Cine-i mai oprește pe franțuji?

Cine-i mai oprește pe franțuji? Asta e întrebarea care începe să plutească peste Mondialul ăsta.
Franța a lăsat impresia, la început, că ar avea și ceva puncte slabe. Meciul de debut cu Senegalul a fost poate singurul moment în care „Cocoșul Galic” a părut clătinat și fără cucurigat preț de 60 de minute. După aia însă... s-a schimbat filmul. Apoi au venit Irak, Norvegia , e drept, vikingii fără Thor-Haaland și cu destule rezerve , iar marți dimineață Suedia lui Gyökeres. Iar francezii le-au servit, pe rând,  o adevărată lecție de fotbal total.
Recunosc, cu suedezii am avut și o mică satisfacție de francofon.Că i-au bătut pe urmașii lui Brolin și Ravelli la scor de neprezentare… Mai ales că în ultima vreme portarul Florin Prunea e tot mai prezent ca analist TV, iar combinația Mondial – Prunea – Kenneth Andersson încă nu-mi face bine nici după 32 de ani.
Franța de azi îți lasă impresia că putea veni la turneu cu două echipe. Fără exagerare, puteam visa la o semifinală Franța 1 – Franța 2. Ce să mai zici de Mbappé, ce să mai zici de Dembélé, Olise sau Barcola? Băieții ăștia pot decide singuri un meci. Și mai e și micuțu ăla de face pe supăratu, Cherko de la City….Dacă-I mai face și lui loc e jalea și mai mare pentru adversari.
Iar când îi vezi uniți în jurul lui Deschamps, ai senzația că privești o mașinărie de fotbal. Meciul cu Suedia rămâne unul dintre cele mai bune spectacole de până acum.
Urmează Paraguay, apoi Canada sau Maroc. În semifinale ar putea apărea Spania sau Portugalia, iar pe celălalt traseu Brazilia sau Norvegia. Asta dacă nu mai încurcă Senegalul sau SUA cu Trump la VAR vreo iță...
Eu rămân totuși nostalgic după Franța aceea de altădată, fără aprea mulți coloniști. Franța lui Platini, Papin, Giresse, Joël Bats, Stopyra... și un Tigana printre ei, parcă rătăcit printre atâția artiști.
Dar trebuie să recunosc: generația actuală a Cocoșului Galic, cu Deschamps la comandă, pare mai puternică. Nu doar primul 11. Lotul întreg.

Gata cu Franța că li se urcă la cap. Și așa se cred ei buricu-pământului, nu mai trebuie laudăți în plus….Acum  ajung și la o postare a prietenului meu Adrian Dulcea, acum antrenor de Liga a doua la CSM Slatina. Omul găsește mereu câte un mesaj motivațional, iar luni seara văd că pune pe facebook declarația lui Ancelotti după victoria cu Brazilia: că nu s-a bucurat de calificare din respect pentru japonezi.
Aproape că-mi dădeau lacrimile. Eram gata să-mi fac un sepukku... de-al nostru, de prune.
Apoi mi-am amintit repede de barajul pentru Liga a treia și mi-am dat seama că Ancelotti a făcut „școală” și pe la noi. Așa am înțeles și de ce băieții de la Orașu Nou nu s-au bucurat după returul câștigat. Din respect pentru Barcău Nușfalău.
Florin Cristian Mureșan

PS: Acum, lăsăm gluma la o parte. Ancelotti a câștigat meciul cu Japonia. N-are nici pe departe Brazilia la care visa el. Dar dacă și cu europenizații ăștia „cariocas” ia titlul mondial, atunci chiar intră în discuția pentru cel mai mare antrenor din istorie.