Evenimentele din Ucraina ne dau de gândit şi nouă, sătmărenilor ! Acesta este motivul pentru care m-am reîntors în timp pentru a rememora cuvintele unui material, care cred că ar trebui să conştientizeze minţile sănătoase, creative şi conciliante ale mileniului III. Totuşi, suntem în secolul XXI şi constatăm că unii nu se pot debarasa, ca fiinţe umane, de dorinţele expansioniste teritoriale. Suntem în stare să ne sacrificăm libertatea interioară, copiii, rudeniile, iubitele, soţiile, prietenii… de dragul unor războaie dintre noi, din care nu va câştiga nimeni niciodată. Toate rămân aici şi nimic nu vom duce cu noi în mormânt ! Sclavia a fost abolită, dar numai de formă, pentru că ea continuă să supravieţuiască ascunsă în Puterea Banilor şi a sferelor de influenţă.
La prima vedere aş putea să fiu acuzat că sunt un exclusivist, un radicalist absolut. Consider că este relativă raportarea noastră la valorile morale absolute. Nu cred că există valori morale relative! Porunca morală absolută este: „Să nu ucizi!”. Nu cunosc o poruncă morală relativă invocată de divinitate. O confruntare interumană, care se lasă cu victime omeneşti, este un semn al slăbiciunii umane, a comportamentului său relativ în relaţiile interumane. Consider că orice tip de conflict se poate rezolva prin intermediul inteligenţei umane paşnice. Întotdeauna există o soluţie, suficient de inteligentă, pentru a evita un conflict armat. Nu este vorba de idealism. NU SE DOREŞTE PACEA! Este o „chestiune” de voinţă umană. Lupta interumană bazată pe valori morale absolute, fără victime omeneşti şi psihice, ar fi începutul unei noi existenţe umane. De mii şi mii de ani, oamenii n-au reuşit încă să facă acest pas spre Lumină.
Mijloacele de distrugere în masă, rudimentare, au fost înlocuite cu bomba nucleară şi alte tehnici de luptă sofisticate. Se pare că ne pricepem mai bine la o astfel de creaţie, care întreţine războaiele fratricide şi alimentează conturile fabricanţilor de armament, în timp ce semeni de-ai noştri mor! Dacă se ajunge la un conflict armat, din care rezultă inevitabil victime omeneşti, atunci înseamnă că liderii respectivi au serioase probleme în ceea ce priveşte cultura, inteligenţa şi incapacitatea lor de a negocia un conflict sau un interes economic. Adică, liderii nu reuşesc prin forţa inteligenţei să-şi învingă adversarii! De aceea apelează la forţa armelor. Deci, nu putem vorbi de valori morale relative sau de valori morale absolute. Ele lipsesc cu desăvârşire din „registrul” unor personaje. Aceste personaje nu acţionează într-un sistem moral, ele acţionează într-un sistem material absolut, bazat pe interese imperative susţinute de forţa armelor. Parcă avem de-a face cu nişte roboţei biologici, programaţi pentru a ucide în vederea atingerii scopurilor materiale sau teritoriale. Aceşti „roboţi” nu au în programul lor de acţiune virtuţile morale.
În spatele exclusivismului şi a neputinţei, de a rezolva în mod inteligent orice fel de conflict interuman, sunt sistemele financiare. Acestea pot fi perturbate de „sclavii”, care nu se supun regulilor financiare exclusiviste. Raţiunea este calată pe finalitatea menţinerii interesului economic pe „linia de plutire”. Nu contează pentru ei dacă moare un om sau o mie! Raţionamentul lor nu ţine de moralitate, nu este relativ, nu este negociabil, este imperativ şi absolut. Valorile morale fac parte dintr-un alt sistem, despre care ei ştiu sau nu vor să ştie! Nu vor să adopte un sistem paşnic în care există valori echitabile. Ele nu sunt compatibile cu sistemul lor anacronic, în care profitul este neîndurător, criminal şi absolut ! Gândirea lor este marcată de „misiunea” menită să aducă prosperitatea şi siguranţa doar unui grup de oameni. „Pierderile colaterale” sunt necesare, în accepţiunea lor, pentru ca să „supravieţuiască majoritatea”!
Dumitru Ţimerman