VViaţa tumultuoasă a politicii româneşti, prezentă intens pe posturile naţionale de televiziune, creează în mintea oamenilor tot felul de judecăţi de valoare false. Din ură sau din „ambiţie politică”, semeni de-ai noştri sunt tentaţi să „caracterizeze” un politician „după ce-au spus alţii” sau după analizele speculative rezultate în urma vizionării unor emisiuni pe teme politice. De ce ar trebui să ţinem noi seama înainte de a „judeca” o personalitate politică ? Cele mai multe informaţii, care ajung la urechile unui telespectator sau radioascultător, sunt „părtinitoare”, în funcţie de orientarea politică a emiţătorilor. Dacă sunt ascultate informaţiile controversate şi tendenţioase difuzate în spaţiul public, omul începe să le prelucreze în minte, iar concluziile sunt uneori dezastruoase. Apar în spaţiul public, în diferite situaţii, caracterizări ale unor personalităţi politice, vehiculate „pe nerăsuflate” de analiştii amatori sau, cum se spune, de „radio şanţ”. De fiecare dată, aceste „emanaţii” ale unor creiere înfierbântate, nefundamentate cu informaţii suficiente şi verificate, incită starea de repulsie a omului corect. Dacă sunt ascultate informaţiile pozitive despre performanţele şi gândirea unui politician, nimeni nu se înghesuie să emită în „spaţiul public” judecăţile de valoare pozitive. Dincolo de scena politicii româneşti există şi anumite „secrete”, care nu se divulgă pe posturile de televiziune. Dacă mai presus de politicienii noştri există alte priorităţi, vitale pentru România, cuprinse în nişte scenarii impuse de alte şi alte „jocuri politice” ? Din faţa televizorului n-avem cum să judecăm, pe bună dreptate, ce se întâmplă cu adevărat în lumea politicii. Una este ceea ce vedem sau ce informaţii ne sunt „servite”, uneori sub formă de spectacol, de către „politicienii sau analiştii marionetă”. Te îngrozeşte câteodată faptul că speculanţii terfelesc anumite personalităţi politice, fără să ştie mai nimic despre modul de gândire şi performanţele profesionale ale acestora. Se vorbeşte mult în „necunoştinţă de cauză”, iar când le adresezi întrebarea: „Pe ce te bazezi când faci astfel de afirmaţii ?”, speculantul spune cu o voce lipsită de consistenţa vehementă a denigrării pe nedrept a unui om: „Am auzit!”. Dacă investigatorii „forţează puţin nota” şi-i întreabă: ”Aşa veţi răspunde şi-n faţa instanţei de judecată?”. În acele momente ale conştientizării lor, speculanţii „dau în colţuri”, se scuză, promit că nu o să mai vorbească nedocumentat „pe la spate” şi „dau bir cu fugiţii” pe plaiurile înţeleptei Tăceri, despre care se spune că uneori este „de aur!”. Valabilă e şi zicala: „ Dacă tăceai, filosof rămâneai!”. La noi, parcă e la modă, unii se bucură de necazul aproapelui, „gura merge”, iar creierul staţionează ca „gheaţa la mal”. Măi, să fie, parcă sunt din ce în ce mai actualele cuvintele: „la politică şi la agricultură se pricepe toată lumea !”.
Dumitru Ţimerman