More

    Calvaria, o poveste veche de aproape trei secole

    Este una dintre cele mai frumoase biserici din Satu Mare, un exemplu splendid al arhitecturii neogotice. Biserica Calvaria, cu hramul Preasfânta Inimă a lui Isus, este o masivă construcție neogotică de cărămidă cu două turnuri înalte de 42 metri pe partea de est. Fațada, cu intrarea principală ce se termină într-un fronton triunghiular ornamentat cu motive vegetale, rozeta frontală, coloanele cu ornamente vegetale, decorațiile ferestrelor și ușilor, toate reflectă stilul gotic.

    Istoric Înainte de anul 1711, în apropierea bisericii de azi a existat Biserica Cetăţii închinată în cinstea Maicii Domnului. Din unele ruine rămase din zidurile vechi se poate deduce că vechea biserică a fost construită în stil gotic. Lângă biserică a fost şi cimitirul cetăţii. Prima construcţie certă a locului actualei biserici, aflată în imediata apropiere a bastionului nord-vestic al cetăţii pentagonale a Sătmarului, numită colina toboşarilor, a fost capela Calvaria construită în anul 1844 de către episcopul Hám János, după planurile lui Tischler Albin, canonic titular şi paroh al comunei Urziceni (jud. Satu Mare). În acest perimetru au fost construite o serie de clădiri ce au servit ca reşedinţă episcopală în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Tot după proiectele lui Tischler Albin s-au construit, în faţa colinei, şi cele 14 staţii ale calvariei. Canonicul Albin Tischler este una dintre rarele personalităţi ale bisericii catolice din perioadă, care a practicat şi arhitectura, această faţetă a activităţii sale fiind subliniată şi de cele mai importante contribuţii referitoare la arhitectura neogotică a vremii. De numele lui se leagă mai multe proiecte de biserici, dintre care cele mai importante sunt biserica romano-catolică din Baia Sprie şi reconstrucţia ruinelor bisericii parohiale din Beregovo (Ucraina). Aceasta din urmă este una dintre primele biserici neogotice din regiune. Importanţa primei biserici Calvaria din Satu Mare se datorează tot acestui fapt, fiind de asemenea un exemplu important al neogoticului timpuriu din Ungaria perioadei respective. Despre imaginea acestei prime biserici, demolată la începutul secolului XX, ne stau mărturie, doar fotografiile vechi de la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul celui de al XX-lea.

    Pe aceste fotografii se vede o biserică de dimensiuni mai mici, având în partea estică o construcţie mai amplă, care sprijină două turnuri octogonale. Nava şi corul poligonal al acestei biserici au fost ranforsate cu contraforţi. Elementele de decor, ca mulurile ferestrelor, rozetele sau frizele se încadrează în limbajul arhitectural al neogoticului. Această biserică, a cărei fotografie se vede în Albumul Jubiliar al anului 1904, a fost reconstruită în anul 1908 de către fraţii Weszelovszky din Satu Mare şi la 6 iunie 1909 a fost sfinţită de Episcopul Dr. Boromisza Tibor. Înălţimea turnurilor este de 42,20 m, egală cu înălţimea Turnului de pompieri ridicat în 1902 de Episcopul Meszlényi Iuliu. În 1969, arhitecţii locali şi organele Oficiului de planificare din Satu Mare au scris astfel despre biserica „Calvaria”: „Biserica este construită în stil gotic. Proporţiile sale armonioase, faţada, ornamentaţiile uşilor şi ferestrelor sunt specifice stilului gotic şi contribuie mult la evidenţierea valorii artistice a bisericii. Rozeta frontală, de exemplu, este cel mai frumos element ornamental al stilului. Înălţimea bisericii este ceva mai mare faţă de profilul transversal, dar tocmai aceasta dă clădirii un aspect interesant”. /Hirlap, 1969, VI. 21/.

    Deteriorările cauzate de război au fost reparate în 1945. După 30 de ani, biserica s-a deteriorat, lucru ce a condus la o nouă lucrare de renovare. Cele mai urgente lucrări au fost executate în 1975, iar în 1976 a fost renovată total în exterior de constructorul Pugner Alexandru. De la turnuri până la bază toată tencuiala a fost înlăturată şi înlocuită de alta cu sistem eşalonat. Biserica renovată exterior a fost sfinţită de Ord. Sipos Francisc în ziua de 17 octombrie 1976. În anii 1977- 1978, a fost restaurat în întregime şi interiorul bisericii de către Bódi Endre, zugrav decorator din Satu Mare. În urma acestei restaurări, în ziua de 04 iunie 1978, duminica Inimii lui Isus, a fost sărbătorită terminarea reuşită a acestei munci grandioase. Bogăţia bisericii o formează: Cele două clopote frumos sunătoare. Cel mare a fost turnat în onoarea Inimii lui Isus în oraşul Sopron (Ungaria) în 1908, iar cel mic în cinstea Maicii Domnului la Sibiu în 1929; Altarul principal şi cele două altare laterale din lemn de stejar; decoraţiile lor din lemn de tei sunt o adevărată capodoperă a meşterilor din Tirol. În această biserică sunt prezente două comunităţi: una de limbă germană, existentă dinainte de 1989, şi comunitatea romano-catolică de limbă română, care a prins viaţă în anul 1992 şi care numără actualmente cca. 160 de familii, cu un număr de aproximativ 500 credincioşi.

     

    Participarea la Sfânta Liturghie duminicală este de cca. 60%. În timpul săptămânii, aproximativ 30-50 persoane. Comunitatea romano- catolică de limbă română este o adevărată speranţă pentru această dieceză, deoarece este formată din credincioşi destoinici, care se implică în diferite forme de activitate spirituală şi culturală. În octombrie 2004, cele două comunităţi, română şi germană, care aparţineau de Catedrala romano-catolică de Satu Mare, au fost ridicate la rangul de parohii personale în conformitate cu canoanele Bisericii Catolice (515-518), având pentru asistenţa spirituală a credincioşilor păstori proprii, în funcţie de limba vorbită: română, respectiv germană.

    Nicolae Ghişan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE