More


    Invidia este un păcat…

    =

    Din cauza Invidiei, foarte mulţi pseudointelectuali, care au fost depistaţi de oamenii de bună credinţă, au pierdut în afaceri, în politică sau şi-au pierdut încrederea în faţa prietenilor, care de multe ori este mai valoroasă decât toţi banii. Nu ştiu cum se face, dar aceşti oameni, în care mocneşte microbul arzător al invidiei, mai devreme sau mai târziu au căzut pe „locul doi” în faţa oamenilor, pentru că le-a mers „vestea” în comunităţile din care fac parte, deoarece ei sunt ca „neghina în lanul de grâu”. Invidioşii de multe ori se autodiscreditează  în faţa unor semeni de-ai lor şi se întâlnesc cu „sancţionarea” din proverbul:”Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea”. Invidia a cuprins cu „tentaculele” ei lipicioase toate sferele vieţii sociale şi uneori face ravagii în detrimentul societăţii, a firmelor, a familiilor şi, desigur, a relaţiilor interpersonale. Din nefericire, sunt tot mai puţini „luptători”, care să o identifice  „încă din faşă” şi să o stârpească din sufletele celor care slujesc mai mult „Împărăţia Întunericului”. Invidia trăieşte în creierul unor oameni ca un fel de parazit foarte greu de stârpit şi alungat în Ţara Ignoranţei. Din cauza Invidiei, pe care o personific în acest text, au murit şi-au suferit atâţia oameni de valoare, care s-au pierdut pe calea vieţii. Teologii spun că „Invidia este un păcat” alimentată de suspiciune şi nesiguranţă. Important este să avem puterea de a identifica la timp această meteahnă, care „trăieşte” în sufletele oamenilor. Putem găsi soluţiile necesare pentru contracararea ei în vederea restabilirii relaţiilor interumane sănătoase şi cu „minte în cap”. Invidia este de multe ori invizibilă. Ea nu se manifestă în mod vădit. Victimele sunt surprinse în momentul când aceasta atacă din culisele vieţii. Pentru a-şi atinge scopurile meschine, pentru a-şi ascunde neputinţa în faţa semenilor, Invidia subestimează personalităţile umane care au ajuns la o anumită performanţă într-un domeniu sau altul, sau încearcă să inventeze tot felul de „vorbe de ocară” menite să discrediteze realizările semenilor. Cele mai dureroase atacuri ale Invidiei sunt cele îndreptate împotriva: fraţilor, cumnaţilor, surorilor, prietenilor din copilărie, colegilor de muncă, părinţilor etc. Există situaţii în care Invidia atacă un posibil concurent, fie el politic sau economic, deşi acesta îşi vede liniştit de viaţa lui, pentru a-şi atinge scopurile personale, pentru poziţia de lider, dar şi pentru a fi apreciat de către „vârfurile” din comunitatea unde trăieşte sau în familie. Invidia este rezultatul unei pregătiri şcolare precare, necredinţei, leneviei, prostiei şi inculturii. Orgoliul şi „cine mi-s eu!” sunt cauzele orbirii intelectuale a semenilor noştri iubitori de invidii. Aceştia nu trebuie să caute alinarea în braţele Invidiei. Ei trebuie să-şi cunoască propriile lor forţe interioare, calităţile şi aspiraţiile lor în această viaţă. În acest fel, prin muncă, ambiţie, perseverenţă şi cumpătare vor putea ajunge să realizeze „ceva durabil” în viaţă, dar FĂRĂ INVIDIE! În aceasta constă vindecarea semenilor noştri, care s-au „împrietenit”, poate fără să-şi dea seama, cu Invidia. După primele realizări personale, zâmbetul şi buna dispoziţie vor reveni pe feţele lor, iar Invidia va fi alungată din suflet pentru totdeauna. Norii negri ai Invidiei se vor dispersa pe negândite, de parcă ar fi fost un coşmar petrecut într-una din nopţile nefaste ale vieţii. Un autor anonim ne avertizează: „ Atenţie! Pe afară circulă o boală urâtă numită Răutate. Ea e cauzată de virusul numit Invidie!”.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img