Dacă până mai ieri asistam la tot felul de „ ofensive de stradă” îndreptate împotriva parlamentarilor aflaţi la Putere sau a politicienilor, acum suntem martori la o contraofensivă, care-i are în „vizor “ pe justiţiari. În faţa poporului ies unii demnitari, care apără justiţiarii, în timp ce în presă apar tot felul de argumente incriminatorii. „Balanţa” atenţiei opiniei publice este îndreptată spre „circul” iscat în jurul justiţiarilor din România. Nici într-o ţară din Est n-au existat în ultimii ani atâtea “lupte fratricide cu reglări de conturi” soldate cu arestări şi achitări spectaculoase ! Nici nu mai ştie cititorul de ziare sau telespectatorul ce să creadă în urma receptării a numeroase informaţii „pro” şi „contra” Justiţiei din România. Se pare că „tentaculele” hrăpăreţe ale politicii româneşti s-au „infiltrat”, acum câţiva ani, şi în trupul justiţiei româneşti. Unii ştiu, dar Teama şi Ameninţările de ieri… nu-i lasă să vorbească ! În urmă cu 10 ani, liderii unor sindicate semnalau faptul că unele legi, hotărâri sau amendamente, erau gândite în aşa fel încât să servească anumite grupuri de interese, fie ele economice sau politice, iar ulterior acestea erau abrogate… Cine oare poate trece acum prin “filtrul minţii”, nepărtinitor, corectitudinea unor articole de lege ? Este adevărat că unii politicieni au fost „condamnaţi” din cauza unor legi anacronice, în baza cărora s-au putut constitui dosare cu probe “demolatoare”, în funcţie de anumite „comenzi politice” ? Haosul public creat de intenţia de a reforma legile justiţiei este copleşitor pentru foarte mulţi români. Mulţi nu ştiu ce să mai înţeleagă din tenebroasele „scenarii” puse la cale de unii „justiţiari” aserviţi unor personalităţi politice, care au dat cândva „ ordine” din birou sau „ din umbră” . De ce nu le asiguraţi protecţie tuturor acelor justiţiari care au fost „determinaţi”, „forţaţi”, probabil şi „ameninţaţi”, să încalce anumite prevederi legale sau cele ale „codului moral şi profesional”, pentru ca ei să poată spune astăzi adevăruri, fără teamă… ?! Dacă ne uităm retrospectiv, se pare că anumiţi „politruci” din România, care au gustat din dulceaţa paranoică a Puterii, s-ar face vinovaţi de anumite „intervenţii”, „imixtiuni”, care au avut menirea să încline balanţa politică în favoarea lor, pentru a se urca pe „tronul” ţării. În urma acelor demersuri belicoase, foarte mulţi politicieni au „căzut pradă” unor acuzaţii nefondate sau contrafăcute, după cum puteţi constata şi din unele „dezvăluiri” existente deja în presa scrisă şi audio-vizuală din România. Toată lumea bună aşteaptă finalul serialului de „telenovele”, care are ca teme scenariile „luptei anticorupţie” şi reformarea legilor justiţiei. Curios rămâne faptul că niciunul dintre „protestatari” nu ia atitudine pentru a solicita adevărul despre actualele „acuzaţii” aduse unor justiţiari. Oare, nu seamănă lupta asta „anticorupţie” cu un fel de „lup moralist” îmbrăcat în blană de berbec-marionetă? Cum se face că “peste noapte”, vreo câţiva „incoruptibili”, angrenaţi în lupta împotriva corupţiei, se pare că sunt şi ei „penali”. Până mai ieri, cuvântul „penal” era ca un fel de refulare, ca un balsam euforic, pentru marii luptători „incoruptibili”, care au ieşit de atâtea ori în stradă cu pancarte în mâini. O parte a presei a început să publice tot felul de materiale despre anumiţi justiţiari, preluate de pe anumite înregistrări audio „incendiare”. Or fi probabil mai multe, dar sunt ţinute la „naftalină” ? Ştiţi ce spunea la un moment dat un sătmărean „de la talpa ţării”?: „No, amu’, or început să se pârască unu’ pă celălalt!”. Dacă va exista o judecată dreaptă, bazată pe rezultatele unor anchete nepărtinitoare efectuate în „sânul” Justiţiei româneşti, atunci se „va face dreptate” şi vor fi „achitaţi” politicienii nevinovaţi sau potenţialii „penali” ? Aşadar, se pare că am avut sau avem două feluri de politică: una publică, frumoasă şi plină de promisiuni, iar alta de culise, fără principii şi reguli democratice justiţiare. Nu contează pentru unii politicieni şi justiţiari dacă unii fraţi de-ai noştri au „ călcat peste cadavre” prin intermediul unor „dosare penale”, pentru a ajunge la Puterea din vârful societăţii româneşti democratice?
Dumitru Ţimerman