Este incredibil ce se întâmplă în învăţământul românesc ! Sindicatele din învăţământul preuniversitar militează de ani şi ani de zile pentru alocarea a 6 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) pentru sistemul de învăţământ românesc. Abia dacă s-a ajuns până la 5 la sută. De exemplu, în Franţa pentru învăţământ este alocat procentul de 30 la sută din PIB, iar în Germania 40 la sută. În sprijinul Sindicatelor din învăţământul preuniversitar a fost înfiinţată „Asociaţia pentru educaţie” din care fac parte părinţi, profesori, elevi şi sindicalişti. Anul trecut, promisiunile pentru salariile din învăţământul preuniversitar s-au materializat în majorarea acestora cu 50 la sută. Din cauza unor împrejurări nefaste, s-a revenit la această promisiune, care a fost descompusă în două tranşe. Adică, majorarea salariilor personalului din învăţământul preuniversitar cu 25 la sută, de la 1 ianuarie 2018 şi cu 25 la sută din luna martie. În paralel, au fost majorate contribuţiile sociale, iar cele 25 de procente s-au redus la 3 procente. Desigur, după scăderea taxelor, angajatul din învăţământ a rămas cu câţiva lei în plus la salariu. Au fost cazuri în care unii angajaţi din sistemul de învăţământ au fost nevoiţi să aducă bani de acasă pentru a-şi plăti toate „dările” către stat. Sindicatele din învăţământul preuniversitar au folosit toate mijloacele corecte legale pentru ca decidenţii să ia „măsuri” în vederea finanţării corecte a sistemului de educaţie din România. Sindicaliştii s-au implicat în pregătirea unor documentaţii pentru unele procese, în vederea câştigării în faţa instanţelor de judecată a unor drepturi legale ale angajaţilor din învăţământul preuniversitar. Diferite Asociaţii ale părinţilor au făcut demersuri la Ministerul Educaţiei în vederea simplificării programelor de învăţământ, la care au aderat şi profesori din sistemul de învăţământ preuniversitar. Profesorii acuză faptul că nu au timp suficient să insiste asupra unor teme pentru ca elevii „să fixeze” cunoştinţele de bază la unele materii. Din această cauză unii elevi sunt nevoiţi să ia ore suplimentare, care-i epuizează şi le scade puterea de concentrare în vederea asimilării unui volum mare de informaţii. Deocamdată n-au fost finalizate rezultatele în urma examenului de simulare, susţinut de elevii din clasa a VIII-a, părinţii şi profesorii afirmă că problemele la matematică au fost de o mare complexitate, iar rezultatele sunt nesatisfăcătoare, chiar dramatice, pentru majoritatea elevilor şi a familiilor acestora. Dascăli cu experienţă în domeniul matematicii au afirmat că subiectele ar fi fost de nivelul cunoştinţelor de liceu şi nu de clasele V-VIII. De altfel, şi programa de învăţământ nu se încadrează la nivelul capacităţii de înţelegere a elevilor, care au susţinut acest examen de simulare. Părinţii fac eforturi pentru a plăti ore suplimentare pentru ca la examenul de capacitate din vară copiii lor să se prezinte în mod onorabil şi să-ţi poată urma cursurile liceale. Unii spun că exigenţele sunt atât de mari… pentru a-i determina pe anumiţi elevi să se îndrepte către şcolile profesionale şi că „n-ar trebui să le fie ruşine” dacă vor merge să înveţe o meserie, care se spune că e „ brăţară de aur”. O fi sau nu valabilă această încurajare ? în condiţiile în care nu mai avem fabrici suficiente, care să angajeze meseriaşi cu un salariu decent. Problema este că nimeni din învăţământul românesc de masă nu testează elevii, în baza unei legislaţii adecvate, pentru a le identifica aptitudinile native, la fel cum se întâmplă în unele ţări dezvoltate din Europa. În acest sens, se pot studia sistemele de învăţământ din Olanda şi Finlanda, pentru ca elevii să poată fi pregătiţi cu preponderenţă pentru domeniile sociale şi economice în care ar putea ajunge la o performanţă profesională.
Dumitru Ţimerman